Per ansamblu, dintr-un potențial număr de 14,4 milioane de persoane, s-a ales un prim eșantion de 300.000 persoane. Ulterior, s-au aplicat patru criterii de selecție, respectiv:
• asociați ai unor firme ce au împrumutat societățile cu peste 200.000 euro;
• persoane ce au achiziționat bunuri și case în valoare de peste 70.000 euro;
• persoane ce au achiziționat autoturisme cu prețuri mai mari de 25.000 euro;
• persoane ce au constituit depozite mai mari de 150.000 lei.
În urma verificării și acestor patru criterii, a rezultat o listă de 8.000 de persoane cu risc fiscal, din care 313 persoane sunt deja în lista scurtă pentru a fi supuși inspecțiilor fiscale într-o primă etapă.
La o primă vedere, criteriile de selecție și pașii de filtrare care au stat la baza identificării primului eșantion de persoane – ce urmează a face obiectul inspecțiilor fiscale – par a fi unele corecte și echilibrate, cu scopul de a surprinde eventualele discrepanțe ce pot apărea între situația patrimonială a unei persoane fizice și veniturile fiscalizate ale acesteia. Spunem la o primă vedere, deoarece ne este totuși neclar cum organele fiscale au putut identifica – spre exemplu – persoanele fizice care dețin conturi bancare de peste 150.000 lei. Iată o primă întrebare care poate apărea: în baza cărei legi ? În acest moment, ANAF nu are acces – în mod legal și direct – la conturile bancare ale persoanelor fizice; accesul la conturile bancare și posibilitatea ca băncile să comunice informații privind tranzacțiile bancare sunt permise numai ca urmare a începerii unor proceduri penale îndreptate împotriva unei persoane. Codul de procedură fiscală – în speță, instrumentul juridic prin care se reglementează inclusiv derularea inspecțiilor fiscale la persoanele fie fizice, fie juridice – nu permite verificarea conturilor bancare prin simpla solicitarea a ANAF. E adevărat, s-a încercat în toamna anului trecut introducerea unei astfel de reglementări în cuprinsul Codului de procedură fiscală, reglementare ce însă nu se regăsește în Monitorul Oficial, adică nu există.
În acest context, se pune următoarea întrebare: Cum se pot afla sumele din contul unei persoane fizice, în ce condiții și în baza cărei legi? Răspunsul este dat de art. 113 alin. (2) – art. 114 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Vă propunem să parcurgem împreună situaţiile în care se pot afla informaţii din conturile bancare ale unei persoane, conform temeiului amintit: ”Art. 113. (…) (2) Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:
a). la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b.) în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim;
c). la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop;
d). la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei;
e). la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii.
f). la solicitarea executorului judecătoresc, în scopul realizării executării silite, pentru existenţa conturilor debitorilor urmăriţi.
g.) la solicitarea notarului, în cadrul procedurii succesorale notariale.
(3) În cererea scrisă adresată instituţiei de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile confidenţiale care se solicită, categoria informaţiilor solicitate şi scopul pentru care se solicită acestea. (…)
Art. 114. – Instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze procurorului sau instanţei de judecată, la solicitarea acestora, informaţii de natura secretului bancar, dispoziţiile privind metodele speciale de supraveghere sau cercetare din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.”
