Spitalele pot fi încadrate astfel:
Spitale de categoria I (cu subcategoria I M pentru unităţile monoprofil): nivel de competenţă foarte înalt – spitale care asigură asistenţa medicală la nivel regional, deservind populaţia judeţului din aria sa administrativ-teritorială, precum şi alte judeţe, cu cel mai înalt nivel de dotare şi încadrare cu resurse umane şi care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad de complexitate foarte înalt.
Spitale de categoria II (cu subcategoria II M pentru unităţile monoprofil): nivel de competenţă înalt – spitale care deservesc populaţia judeţului din aria sa administrativ-teritorială, precum şi din judeţele limitrofe, cu nivel înalt de dotare şi încadrare resurse umane şi care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad mare de complexitate;
Spitale de categoria III: nivel de competenţă mediu – spitale care deservesc populaţia judeţului din aria administrativ-teritorială unde îşi are sediul şi, doar prin excepţie, din judeţele limitrofe, pentru afecţiuni cu grad mediu de complexitate;
Spitale de categoria IV: nivel de competenţă bazal – spitale care deservesc populaţia pe o rază administrativ-teritorială limitată, pentru afecţiuni cu grad mic de complexitate;
Spitale de categoria V: nivel de competenţă limitat – spitale care asigură, după caz, următoarele servicii medicale: servicii medicale pentru îngrijirea bolnavilor cronici, servicii medicale într-o singură specialitate sau servicii paleative;
“Propunerea de clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă, precum şi cea de reorganizare a sistemului spitalicesc, fac parte din strategia Ministerului Sănătăţii de a înfiinţa unităţi sanitare cu nivel I de competenţă. În forma de organizare existentă în prezent, pacienţii nu pot beneficia de tratament într-un spital cu nivel de competenţă foarte înalt deoarece niciun spital nu poate să obţină această categorie. Este necesar ca, cel puţin în cele 6 centre universitare de tradiţie din ţară să putem organiza astfel de unităţi”, a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului, spitalele sunt obligate să solicite, în scris, direcţiei de sănătate publică din aria administrativ teritorială unde îşi desfăşoară activitatea, clasificarea în noile condiţii, conform proiectului de act normativ.
Cererea unităţilor este însoţită de o fişă de autoevaluare de a cărei corectitudine şi realitate a datelor înscrise răspunde managerul unităţii solicitante. Pe baza acestor documente, direcţia de sănătate publică va supune aprobării ministrului Sănătăţii categoria în care spitalul este clasificat.
Clasificarea spitalelor funcţie de competenţă are printre repercusiuni scăderea costurilor de tratament, pentru că se va evita internarea la nivele inferioare de asistenţă spitalicească a pacienţilor cu patologii complexe, care nu pot fi rezolvaţi la acel nivel.
Mai mult, clasificarea pe baza acestei metodologii va fi utilizată pentru stabilirea protocoalelor de transfer interspitalicesc pentru cazurile necritice, dar şi pentru planificarea dezvoltării reţelei spitaliceşti în concordanţă cu necesităţile populaţiei. Clasificarea spitalelor va avea un rol esenţial în elaborarea propunerilor de modelare a finanţării suplimentare a spitalelor, pe nivele de competenţă şi performanţă, şi pentru planificarea achiziţiilor de aparatură medicală.
