În realitate, lucrurile nu arată chiar ca în teoria economică. Cursurile de schimb valutar sunt supuse unui întreg șir de influențe, care determină fie subevaluarea, fie supraevaluarea unei monede sau a alteia.
În acest context, jurnaliștii prestigioasei publicații britanice „The Economist”, au elaborat, în anul 1986, indicele Big Mac, pentru a vedea care este diferența dintre rata de schimb valutar a unei monede și valoarea sa corectă. Indicele Big Mac se bazează pe prețul celui mai vândut sandviș al McDonald’s în diferite țări și pe teoria parității puterii de cumpărare (PPP).
Dacă ne raportăm la indicele Big Mac, vom constata că leul românesc este subevaluat. Am făcut calculul în felul următor: am luat prețul unui Big Mac la restaurantele McDonald’s din România, care este de 9,9 lei, și l-am împărțit la prețul mediu al aceluiași sandviș în SUA, care era, conform ultimului raport, de 4,8 dolari. Rezultă un curs de 2,06 lei pentru un dolar, ceea ce înseamnă că, față de cursul de referință de 3,3 lei/dolar, moneda națională este mult subevaluată. Mai precis, leul este subevaluat față de moneda americană cu circa 37,6%, conform indicelui Big Mac.
În cazul în care cursul rezultat în urma raportului dintre prețul local al sandvișului și prețul mediu din Statele Unite este mai mare decât cursul de referință (cursul oficial al băncii centrale), atunci avem de-a face cu o supraevaluare a monedei acelei țări.
