Misterele care înconjoară repatrierea aurului de către băncile centrale, mai ales cele europene, au dat acestui curent, care a căpătat amploare odată cu declanşarea războiului valutar mondial, semnificaţii în general pesimiste dacă nu apocaliptice.
Se vorbeşte de neîncredere între băncile centrale, de presiuni politice şi chiar de pregătiri preventive pentru un colaps monetar.
Oricare ar fi cauza repatrierilor, acestea se pare că au continuat în martie. Cert este că în vremuri de criză preţul aurului creşte. Cele mai recente date ale băncii centrale americane (Rezerva Federală – Fed) arată că 10 tone de aur au fost retrase în martie din depozitele blindate ale instituţiei, cel mai mare depozit din lume. Direcţia în care a luat-o aurul este necunoscută. Se ştie însă că Olanda şi Germania fac eforturi pentru a-şi recupera din SUA rezervele de metal preţios.
Retragerile vin în contextul în care programe gigantice de tipărire de bani electronici pentru achiziţii de active lansate de Fed, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei au aruncat economiile dezvoltate pe terenul necunoscut al dobânzilor 0 şi chiar negative. Pentru a lupta cu deflaţia şi pentru a stimula economia zonei euro, BCE a dus dobânzile la cele mai reduse niveluri din istorie. Aceasta pune presiuni periculoase de apreciere pe monede precum francul elveţian, coroana daneză şi coroana suedeză. Băncile centrale din Elveţia, Danemarca şi Suedia îşi împing, la rândul lor, dobânzile la minime istorice, aceasta când în SUA Fed se pregăteşte să ridice dobânzile după ce a oprit tiparniţele de bani. Acesta este războiul valutar. Temerile sunt că în acest mediu băncile centrale vor scăpa economiile de sub control, iar monedele lor se vor prăbuşi.
