Chiar dacă vestea nu este chiar o surpriză, ea constituie un adevărat „cutremur geopolitic”. De-a lungul istoriei, puterea militară şi puterea politică au depins întotdeauna de puterea economică afirmă editorialistul american Brett Arends pe site-ul internet MarketWatch, subliniind că dacă „asta nu va schimba mare lucru mâine sau peste o săptămână, va schimba totul pe termen lung”. El aminteşte că Marea Britanie şi SUA, care din 1815 şi-au împărţit titlul de primă putere economică mondială, au modelat lumea în calitate de avangardă în termeni de libertăţi civile, procese democratice şi drepturi constituţionale. Distanţa va continua să crească, potrivit datelor FMI, organismul financiar internaţional estimând că în 2019, bogăţia naţională chineză s-ar putea ridica la 26.800 miliarde dolari, în timp ce cea a SUA va atinge 22.000 miliarde.
Potrivit cifrelor, în 2014 Produsul Intern Brut (PIB) chinez exprimat în paritate de putere de cumpărare (PPA) va fi de 17.632 miliarde dolari, în timp ce cel al SUA nu va fi decât de 17.416 miliarde. Anul trecut, Statele Unite aveau încă un uşor avans asupra Beijingului.
PIB-ul exprimat în PPA permite compararea performanţelor economice ale diferitelor ţări, PPA indicând ceea ce pot cumpăra în realitate locuitorii unei ţări cu moneda lor naţională. Puterea de cumpărare este măsurată raportat la un coş de produse care includ peste 3.000 bunuri şi servicii.
Tendinţă pe termen lung
Market Watch arată că acest ultim clasament reflectă şi o tendinţă pe termen lung – dezvoltarea industrială a Chinei –printr-o recentă modificare a calculării PIB-ului chinez de către Institutul naţional de statistică. Această reformă a condus la integrarea activităţilor în bogăţia naţională care astfel se măreşte, şi aşa, China a ajuns pe prima treaptă a podiumului. Luând în considerare proiecţiile FMI-ului, situaţia poate dura şi analizând PIB-ul în preţuri constante (corijarea efectelor inflaţiei) se poate spune că din 2011 Beijingul a dublat Washingtonul în termeni de bogăţie naţională.
