Iată, integral, pamfletul lui CV Tudor, via paginaeuropeana.ro
Retrăiesc, cu o uşoară undă de nostalgie, perioada delirantă de la cumpăna anilor 1989 şi 1990. Mai ţineţi minte? Toţi bişniţarii şi toate curvele răsuflate îndrugau, la televizor, verzi şi uscate. Invariabil, toţi erau cu Poporu-n gură. Şi cu Democraţia. De Europa, ce să mai vorbim? Mîncam Europă pe pîine! Astăzi, după 25 de ani, isteria se repetă. Apar nişte indivizi sub-mediocri, de mîna a paişpea, şi compară votul penibil de la 16 noiembrie cu… Revoluţia Franceză, din 1789! Şi atunci, ca şi acum, Poporul a triumfat, asta nu se discută. Mă întrebam, într-un alt articol, ce pamflet ar fi scris Arghezi, dacă ar fi apucat zilele astea pişecioase. Dar ce-ar fi scris Caragiale? – aceasta e marea întrebare. E pentru prima oară cînd îi dau dreptate unei foste „eleve“ în politică, Lia Olguţa Vasilescu. Ştiţi ce-a zis fata asta? A făcut apel la Diaspora, să revină acasă şi să-şi ia ţara înapoi. Absolut corect. Numai aşa trebuie tratată frenezia suspectă a acelora care au jucat bîza la cozile din diferite oraşe europene, ca să scape, chipurile, de comunism (?!). N-am înţeles: comunismul a dat, fiecăruia, un loc de muncă – amărît, dar sigur.
Nu comunismul i-a alungat din ţară pe aceşti semeni ai noştri, ci capitalismul de junglă. A întrebat cineva cîţi români din Sibiu se milogesc pe meridianele lumii, izgoniţi şi de politica stupidă a „salvatorului naţional“? Cel puţin cîteva mii. Păi, cum vine asta: sasul îi goneşte şi tot el îi recuperează? El, şi alţii ca el, putred de bogaţi, n-au nici o vină în depopularea României? Nici Traian Băsescu n-are nici o vină, de-a lungul celor 10 ani blestemaţi, în care a deşelat ţara asta? Felicitări, draga mea LOV (Oana, pentru prieteni)! Ai avut un dascăl destul de foarte bunicel.
