Una dintre cele mai grave secete care a lovit Europa în ultimii 500 de ani a scos la iveală trecutul continentului prin artefacte care erau ascunse sub apele râurilor – de la tabere romane la sate fantomă și la epave din al Doilea Război Mondial, scrie The Guardian.
În Cehia, un avertisment foarte vechi în germană, scris în piatră, spune într-o notă severă: „Wenn du mich siehst, dann weine” (Dacă mă vezi, să plângi). Mesajul apare pe o piatră din râul Elba lângă orașul Děčín din nordul Cehiei, aproape de granița cu Germania.
Așa-numita „piatră a foamei” de la Děčín este una dintre zecile din râurile Europei centrale care au fost gravate pentru a marca secetele istorice și pentru a avertiza următoarele generații de foametea și greutățile care cel mai probabil vin în consecință de fiecare dată când devin vizibile.
Cercetătorii cehi au descris piatra în 2013 ca fiind „cizelată cu anii de greutăți și cu inițialele autorilor pierduți istoriei”, spunând că „au exprimat că seceta a adus o recoltă slabă, lipsă de mâncare, prețuri mari și foamete pentru oamenii săraci”. Cel mai timpuriu an care poate fi citit pe piatra din Děčín este 1616.
Urmele inscripțiilor legate de secete mult mai vechi, inclusiv 1417 și 1473, au fost în mare parte erodate în timp. Alți zece ani secetoși care au urmat între 1707 și 1893, au fost de asemenea înscriși.
Majoritatea pietrelor foamei, amintiri sobre ale consecințelor severe din timpul secetei, se găsesc pe Elba, râu care curge din nordul Cehiei prin fosta Boemie și Germania înainte de a ajunge la Marea Nordului lângă Hamburg.
Altele apar pe Rin, Dunăre și Moselle. Una dintre aceste pietre, aflată lângă Bleckede în Germania, arată scris: „Când va intra dedesubt, viața va deveni din nou mai colorată”. Pietrele din Elba în special au apărut mai regulat – notabil în timpul secetei care a avut loc în Europa Centrală în 2018 – de când a fost construit un baraj în anii 1920.
Însă nu sunt singurele artefacte arheologice care au ieșit din nou la lumină în anii secetei. Cel mai lung fluviu al Italiei, Po (Pad), ale cărei ape au scăzut la un nivel nemaivăzut în ultimii 70 de ani, a scos la vedere rămășițele unui cătun antic din Piemont.
Alte relicve care au ieșit recent din râu includ epava unei Zibello, o barjă de transport de 50 de metri scufundată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un vehicul militar și, lângă Mantua, o bombă de 450 de kilograme, ai cărei descoperiri și detonare a necesitat evacuarea a mai mult de 3.000 de oameni din casele lor.
În Lombardia, fundațiile de lemn ale unei clădiri ce datează din epoca de bronz au ieșit din albia Râului Oglio, în vreme ce un craniu de 100.000 de ani de la o căprioară și rămășițele unor hiene, lei și rinoceri au apărut în părțile secate ale Lacului Como. La Roma, Tibrul aflat în scădere a scos la iveală ruinele unui pod despre care se crede că a fost construit în timpul primului secol pentru împăratul Nero, astfel încât acesta să viziteze mai ușor bunurile și proprietățile lui de pe malul drept al râului, inclusiv vila mamei sale, Agrippina.
În Serbia, măreața Dunăre a scăzut la cel mai mic nivel din aproape un secol, expunând epavele a mai mult de 20 de nave de război germane pline de explozibili. Navele au fugit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial lângă Prahovo, unele încă având turele și punți intacte iar altele erau ascunse sub nisip.
În Spania, satele scufundate de demult au devenit atracții turistice nesperate. Aceredo, un mic oraș din apropierea graniței cu Portugalia, a fost inundat de Râul Lima în 1992 pentru a face loc bazinului Alto Lindoso, însă a ieșit din nou la suprafață în această primăvară.
Bazinul As Conchas care se diminua a expus Aquis Querquennis, un fort roman construit între anii 69 și 79 însă care a fost abandonat jurul anului 120. Acest sit a dispărut sub ape în 1949 însă cele 2,4 hectare sunt acum vizibile.
Tot în Galicia, apele mai mici ale bazinului Belesar, construit în 1963 și în prezent la 39% din capacitate, au expus satul scufundat al vechiului Portomarin. Vizitatorii au putut să se plimbe prin casele sale. În Estremadura, un pod din secolul al XV-lea aflat sub suprafața bazinului Cijara a ieșit, precum și întreaga biserică Sant Roma de Sau din secolul al XI-lea în Catalunia.
La mare distanță spre nord, rămășițele satului Berich, scufundat în întregime lângă Waldeck în Germania și care s-a aflat la 12 metri sub apă din anul 1913, fiind de obicei cunoscut de scufundători drept Edersee-Atlantis, acum poate fi vizitat la picior.
În Elveția, ghețarii care se topesc au expus secrete mai dure, inclusiv două seturi de rămășițe umane neidentificate pe un vechi traseu ce traversează ghețarul Chessjen în cantonul sudic Valais. Iar în Norvegia, topirea gheții a expus o tunică de lână din epoca fierului, o sanda în stil roman și o săgeată care se estimează că are 1.300 de ani vechime.