De ce e bine să mai și plece lumea din țară

În ziua de azi nu e bine să fii străin. Partidele antiimi­gra­ţio­niste câştigă teren în Europa. Marea Britanie a fremătat luna aceasta din cauza unor probleme de control al frontierelor. În Statele Unite, Barack Obama a eşuat să reformeze legile imi­gra­ţiei aşa cum promisese, iar candidaţii republicani la preşedinţie vor mai degrabă să electrifice frontiera cu Mexicul decât să‑i educe pe copiii străinilor in­traţi ilegal. În schimb, SUA educă oameni de ştiinţă străini în universităţile sale, apoi îi expulzează, o politică pe care primarul oraşului New York o nu­meşte „suicid naţional“.

Umbrele şi idei.

Această schimbare îngustă la minte în atitudinea faţă de migraţie nu este o surpriză. Este rezultatul perspectivelor economice sumbre, ciclice, combinate cu o creştere seculară a presiunii asupra graniţelor ţărilor bogate. Dar guvernele care cântăresc acum dacă să trântească sau nu poarta ar trebui să ia în considerare alt factor: importanţa economică în creştere a diasporei şi contribuţia pe care o poate avea la creş­terea economică a unei ţări.

Reţelele din diaspora – de hughenoţi, scoţieni, evrei şi mulţi alţii – au constituit întotdeauna o forţă economică puternică, dar costul redus şi uşurinţa călătoriilor din epoca modernă le‑au făcut mai mari şi mai numeroase decât oricând.

În lume se înregistrează 215 milioane de migranţi la prima generaţie: 3% din populaţia globului. Dacă ar fi o singură naţiune, ar fi puţin mai mare decât Brazilia. Sunt mai mulţi chinezi ce trăiesc în afara Chinei decât francezi în Franţa. Aproximativ 22 de milioane de indieni s‑au răspândit în toată lumea. Concentraţii mici ale unor grupuri etnice şi lingvistice au apărut mereu în locuri surprinzătoare – libanezi în vestul Africii, japonezi în Brazilia şi galezi în Patagonia, de pildă – dar acum au apărut unele noi, cum ar fi nativi din vestul Africii în sudul Chinei.

Aceste reţele facilitează desfăşurarea unor afaceri transfrontaliere. Ele accelerează fluxul de informaţii: un trader chinez din Indonezia care dibuieşte o lipsă de umbrele ieftine pe piaţă îşi va alerta un văr din Shenzhen care cunoaşte pe cineva care are o fabrică de umbrele. Legăturile de rudenie presupun încredere, aşa încât ele pot duce la încheierea rapidă a târgului şi sosirea umbrelelor la Jakarta înainte de sfârşitul sezonului ploios. Încrederea contează, mai ales în pieţele emergente unde statul de drept este slab. La fel contează şi cunoaşterea culturii locale. Iată de ce o parte atât de mare din investiţiile directe în China trec încă prin filtrul diasporei chineze. Iar comunicaţiile moderne fac din aceste reţele instrumente de business şi mai puternice.

Diaspora ajută, de asemenea, la răspândirea ideilor. Multe dintre cele mai strălucite minţi din lumea emergentă sunt educate la universităţi occidentale. Un număr tot mai mare dintre ele se întorc acasă, luând cu ele cunoştinţe şi contacte. Informaticienii indieni din Bangalore fac constant schimb de idei cu prietenii lor indieni din Silicon Valley. Industria tehnologică chineză este dominată de „ţestoase marine“ (chinezi care au trăit în străinătate şi s‑au întors acasă).

Fuga ce îmbogăţeşte.

Diaspora răspândeşte şi bani. Nu e vorba că migranţii în ţările bogate trimit bani acasă – ei ajută şi companiile din ţă­rile gazdă să opereze în ţările lor de baş­ti­nă. Un studiu realizat la Harvard Busi­ness School arată că firmele americane ce au angajat mulţi chinezi se stabilesc mult mai uşor în China, fără să mai înfiinţeze o companie mixtă cu o firmă locală.

Puţin probabil ca asemenea argumente să treacă de ostilitatea faţă de imigranţi din ţările bogate. Furia împotriva străinilor se bazează de obicei pe două idei incompatibile: bugetele publice se golesc din cauză că atâţia migranţi solicită ajutoare sociale, iar deoarece aceştia sunt pregătiţi să muncească mai din greu pentru mai puţini bani, salariile celor de la baza piramidei vor scădea.

Prima este de obicei falsă (în Marea Britanie, de pildă, imigranţii solicită mai puţine ajutoare decât indigenii), iar a doua este greu de stabilit. Unele studii sugerează într‑adevăr că concurenţa imigranţilor necalificaţi scade salariile localnicilor necalificaţi. Dar alţii găsesc efectul mic sau chiar inexistent.

Este imposibil de stabilit impactul migraţiei asupra creşterii generale. Sumele sunt, pur şi simplu, prea dificil de calculat. Şi totuşi există motive serioase să credem că influenţa poate fi pozitivă. Migranţii au tendinţa de a munci din greu şi de a fi inovatori, lucru ce impulsionează productivitatea şi formarea de companii. Un studiu recent realizat la Universitatea Duke a arătat că imigranţii, ce reprezintă o optime din populaţia SUA, au înfiinţat un sfert din firmele tehnologice şi de inginerie din această ţară. Şi, prin legăturile pe care le au cu pieţele emergente, diasporele ajută ţările bogate să se conecteze la economiile cu creştere rapidă.

Aşadar, ţările bogate beneficiază de pe urma relaxării politicilor de imigraţie. În acelaşi timp, temerile că ţările sărace vor suferi o „fugă a creierelor“ sunt exagerate. Perspectiva de a munci în străinătate îmboldeşte şi mai mulţi oameni să capete abilităţi valoroase şi nu toţi emigrează. Migranţii pregătiţi trimit bani acasă şi deseori se întorc să înfiinţeze afaceri noi. Un studiu a descoperit că, cu excepţia cazului în care pierd mai mult de 20% din absolvenţii de facultate, fuga creierelor îmbogăţeşte ţările sărace. Citește articolul