1.“Firma de apartament”. Eroarea de percepţie vine din faptul că Registrul Comerţului cere ca fiecare firmă să fie înmatriculată într-un spaţiu fizic imobiliar propriu. Evident, nu mai contează dacă e o cameră pustie. În realitate, firmele au nevoi cât se poate de diverse. Unele funcţionează în clădiri întregi şi reţele de sucursale, în timp ce pentru altele locul de muncă este “la domiciliul clientului”, “la volan” sau “la o cafea în oraş”. Cu adevărat relevante sunt doar două lucruri: juridic – adresa de corespondenţă, care poate fi proverbiala căsuţă poştală iar fiscal – adresa la care contabilul ține documentele disponibile pentru control.
2.“Sereleul”. Asemănător cu prima, cu prezumţia că sintagma “răspundere limitată” ar presupune că varianta “esa” ar presupune “răspundere nelimitată”. În realitate, ambele forme juridice presupun răspundere limitată, ceea ce înseamnă că proprietarii răspund pentru datoriile companiei doar în limita capitalului investit. Constituirea ca societate pe acţiuni nu are legătură nici cu mărimea firmei. Un “sereleu” poate fi oricât de mare (de exemplu Metro România), iar un SA – oricât de mic, scrie Riscograma.
3.“Ofşorul”. Existența unei firme offshore e un semn bun pentru Fisc – înseamnă că există și o contra-parte onshore, deci ceva impozite tot se plătesc. Complicat pentru Fisc este atunci când firma offshore dispare iar locul ei este luat de vărul cel rău – contul bancar offshore, care de obicei este invizibil și care lucrează doar cu alte conturi offshore pentru ca să fie sigur că nici un cent nu ajunge la stat. În realitate majoritatea “ofșor-urilor” sunt foști antreprenori locali alungați de taxarea excesivă, abuzurile, corupția și nesimțirea unor state depășite de vremuri, care încă mai cred că pot avea control teritorial exclusiv.
4.“Spălarea de bani”. Termenul e chiar mai volatil și mai ambiguu decât cel de terorist. În primul rând, pentru că banii n-au nevoie să fie spălați. Sunt foarte buni așa, murdari și îi acceptă oricine în frunte cu Fiscul din orice țară. În foarte rare cazuri, de obicei de politicieni, există nevoia reală de-a spăla bani. Atunci când se spune că cineva a făcut o afacere “doar ca să spele bani”, e o mare eroare. Citeste mai mult pe Riscograma.ro
