Amenzile vor varia între 100 şi 500 de lei, conform Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor. Având în vedere că poliţa minimă anuală este de 20 de euro, înseamnă că amenda cea mai mică va dubla costul asigurării.
40% din cuantumul amenzilor contravenţionale stabilite prin lege vor alimenta Bugetul de stat, alte 40 de procente vor intra în conturile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), iar restul de 20% vor merge la bugetul autorităţilor locale „de pe raza teritorială în care locuieşte contravenientul“.
Pentru ameliorarea situaţiei, autorităţile au decis ca poliţele obligatorii să poată fi achiziţionate de la primării, care vor face şi controalele de rigoare.
Doar 8,63% din numărul total al locuinţelor din întreaga ţară au fost asigurate ca efect al legii obligativităţii, potrivit lui Marius Bulugea, preşedintele Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID).
Dintre cauzele care au determinat acest rezultat, Marius Bulugea selectează extremele: „circumstanţele imprevizibile şi mai putin favorabile sub care PAID a fost nevoit să activeze în primul an de emitere al poliţei PAID“, respectiv „percepţia proprietarilor de locuinţe, care au asimilat acest produs de asigurare unei taxe şi nu unui instrument de protectie în cazul producerii unui dezastru natural“.
„Cifrele înregistrate la sfârşitul zilei de 15 iulie 2011 au contrazis estimările optimiste pe care le-am avansat cu un an înainte (15-20% din locuinţele din România, n.r.) “, recunoaşte preşedintele PAID, o companie având ca acţionari 13 companii de asigurări: ABC Asigurări, Astra Asigurări, ARDAF, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins România, Generali, Grawe România, Groupama România, Platinum Asigurări şi Uniqa Asigurări.
CAUZA 1: Concurenţa ofertelor paralele
Potrivit analiştilor pieţei, o parte din aceste companii au propriile oferte de asigurări de locuinţe, la preţuri competitive şi uneori cu acoperire mai largă a riscurilor.
„Socităţile membre ale Pool-ului (asocierii) PAID sunt ele însele mult mai interesate să-şi vândă, chiar la preţuri mai mici, propriile produse facultative, decât să se lege la cap (pentru ce?!) cu PAID. Dovada poate fi găsită în soluţiile alternative oferite de cei 13 acţionari“, a declarat pentru MONEY.ro, analistul unei mari companii de asigurări, care nu vrea să-şi supere colegii din piaţă.
O altă dovadă este însuşi faptul că o parte dintre greii pieţei, Allianz Ţiriac, Asirom, Omniasig şi nici alţii nu au intrat în Pool.
„Mai nou, găseşti asigurări facultative de locuinţe mai ieftine în valoare absolută chiar decât asigurarea în valoare de 20 de euro oferită de PAID. Acestea îţi acordă acoperiri pentru multe alte riscuri în afara celor de catastrofe naturale, au şi un nivel al sumei asigurate de până la 2 ori mai mari decât cele 20.000 de euro, care este suma maximă despagubită de PAID“, remarcă sursa citată.
Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că produsul PAID nu a fost suficient de bine construit.
CAUZA 2: Sărăcia
Pe de altă parte, atâta vreme cât nu au fost obligaţi, românii au preferat să rişte, pentru că 20 de euro poate înseamna pentru mulţi dintre ei mâncarea pentru cel puțin o săptămână. „Argumentul este parţial fals, dar dacă ne referim la o buna parte din populaţia rurală, această presupunere are susţinere solidă în realitatea satului românesc de astăzi. Dacă discutăm strict pe statistici, vedem că salariul mediu net este situat undeva la 330 euro/lună, adică 4.000 euro anual. Desigur, nu e mult, dar asigurarea obligatorie a locuinţei emisă de PAID înseamnă o cheltuială anuală, pe medie, de 0,5% din venitul anual“.
CAUZA 3: Mentalitatea învechită
Mai este invocat argumentul mentalităţii de „asistaţi sociali“ a cetăţenilor României.
„Mulţi consideră că statul are obligaţia să ofere ajutor în caz de dezastru, ei fiind degrevaţi de orice responsabilitate în ceea ce priveşte locuinţele proprii“ , spune preşedintele PAID. Respectivii locuiesc „mai ales în zonele rurale, cu expunere ridicată la riscurile de inundaţii şi alunecări de teren. Or, tocmai aceşti proprietari de locuinţe ar trebui să privească polita PAID ca pe o investiţie în reducerea expunerii în faţa riscului de dezastre naturale, dar acest lucru nu se întamplă. Mai mult decât atât, comportamentul acestora continuă să fie unul de tip „asistat social“, conchide preşedintele PAID.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) speră că prin decizia de a permite PAID să vândă direct poliţele, statisticile se vor îmbunătăţi. Totuşi mai este mult până vom ajunge la situaţia celor „mai multe dintre ţările cu care ne place să ne comparăm, din 10 locuinţe sunt asigurate 7, 8 sau chiar 9 “, mai spune şi analistul citat.
Deocamdată, cinci sau şase milioane de locuinţe (în funcţie de autorul estimării), adică 60 – 75% din „fondul locativ“ al ţării, sunt încă neasigurate chiar şi după un an de la începerea programului guvernamental de asigurare obligatorie.
O CAUZĂ… istorică
În sfârşit o altă cauză pare a fi structurală, dependentă de caracteristicile fondului locativ din România, dar rezidă, în fond, tot într-o mentalitatea neadcvată vremurilor. Mai exact, Romania este ţara a peste 7 milioane de familii, care deţin în proprietate circa 8 milioane de locuinţe, dintre care mai puţin de o treime sunt asigurate.
Ţările „cu care ne place să ne comparăm“ nu au trecut printr-o campanie de împropietărire cu case similară cu cea românească de la începuutl anilor ’90. La noi proprietarii de complexuri rezidenţiale şi cei care trăiesc din chirii pe locuinţe sunt mult mai puţini decât în alte ţări. De asemenea, mecanisme precum creditul ipotecar acompaniat de asigurarea de locuinţe abia au început să funcţioneze în România.
