Religia ar trebui să poată fi aleasă de către elevi, la fel ca alte discipline din trunchiul comun, ca probă de examen la noul Bacalaureat, propus în proiectul legii Educației. Asta solicită 13 reprezentanți ai cultelor religioase recunoscute de statul român, într-o adresă comună trimisă ministrului Educației, Ligia Deca, obținută de Edupedu.ro.
Reprezentanții bisericilor vorbesc despre faptul că Religia nu ar trebui discriminată ca disciplină școlară, în raport cu celelalte discipline din trunchiul comun, care pot fi alese de elevi pentru a susține probe la Bac.
„Nediscriminarea Religiei în raport cu alte discipline școlare din trunchiul comun, prin includerea acesteia în lista disciplinelor școlare, la alegere, în cadrul examenului național de Bacalaureat pentru ca elevii care frecventează orele de religie să aibă posibilitatea de a-și valorifica și verifica competențele dobândite la această disciplină, una dintre puținele care se studiază pe tot parcursul învățământului preuniversitar și singura care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților”.
Documentul este semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Înaltpreasfințutul Părinte Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București – Biserica Romano-Catolică, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian – Biserica Unită cu Roma, Rego-Catolică, Preasfințitul Episcop Datev Hagopian – Arhiepiscopia Bisericii Armene din România, Episcopl Bela Kato al Bisericii Reformate din România, Episcopul Reinhart Guib – Biserica Evanghelică C.A. din România, Episcopul Dezso Zoltan Aorjani al Bisericii Evanghelice Lutherane din România, Episcopul Istvan Kovacs al Bisericii Unitariere Maghiare, Viorel Iugam, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, Cornel Haureș – președintele Bisericii Creștine după Evanghelie din România, Pastorul Ioan Filip – președintele Bisericii lui Dumnezeu Apostolice din România – Cultul Creștin Penticostal, Aurel Neamțu – președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Muftiul Iusuf Muurat – Șeful Comunității Musulmane din România.
Comentând cererea cultelor, istoricul Marcel Bartic susține că demersul nu are legătură nici cu credința, nici cu trăirile spirituale, nici cu discriminarea, ci e vorba de control, de putere.
Iată mai jos punctul său de vedere:
”Nu, n-are legătură cu credința și trăirile spirituale. Nici cu discriminarea. Ar fi chiar culmea să se plângă Biserica de discriminare, în condițiile în care deține un adevărat imperiu mediatic, sute de firme si afaceri care nu plătesc taxe la stat, o catedrală de neam prost făcută din bani publici și politicieni la degetul mic.
Nu.
E vorba despre control. Despre putere.
Într-o țară care se declară (in cea mai mare parte) creștină, lucrurile ar trebui să fie simple. Chiar și cu modificările legislative din ultima vreme, care au făcut din această materie una facultativă, Biserica n-ar trebui să-și facă griji. Nu-i așa? Pătrunși de trăirea creștină, românii ar trebui să-și încoloneze disciplinați copiii spre ora de religie și, așa cum o spune și Constituția, să-i educe conform propriilor convingeri religioase.
Numai că situația s-a cam schimbat.
Chiar dacă la recensământ, cetățenii români își declară (din obișnuință, din convingere sau lehamite față de rudele mai habotnice) apartenența religioasă, în școli lucrurile stau diferit. Părinții sunt mai sensibili când vine vorba despre copiii lor. Cei mai mulți dintre ei au consimțit să-i înscrie la ora de religie pentru că o medie de zece în plus creștea șansele la admitere.
Prevederea asta nu mai e valabilă.
Ce-i mai oprește pe părinți sa-i mai țină la această oră? Nimic. Sigur, nu m-aștept să renunțe în masă la această disciplină dar e o fisură care amenință statutul religiei în școli. Nu mai are nici o miză. În plus, nu că ar avea ceva împotriva orei în sine dar, poate, o oră de matematică, una de română sau un fotbal pe teren ar fi mai utile.
O altă problemă pe care o are această materie este caracterul ușor ambiguu în trunchiul comun. O anomalie curriculara, pe care nu a reușit nimeni să o explice până acum cu subiect și predicat. Religia face parte din trunchiul comun (deci este obligatorie) dar îți poți retrage copilul de la această oră (deci nu e obligatorie). Vă las câteva secunde să râdeți cu poftă sau să vă enervați, după caz.
De ce a fost introdusă struțo-cămila asta în școli? Simplu. Pentru a putea face catedre titularizabile pentru profesorii de religie dar și pentru a-i mulțumi pe cei care nu vor această materie pentru copiii lor. Minunat. Doar că, până acum, îi mai momeau cu media din gimnaziu. După cum am arătat mai sus, nu mai e cazul.
Și, uite așa, s-a ajuns la panică.
Controlul Bisericii asupra societății românești se face, în primul rând, prin ora de religie. Ca să faci ora asta, ai nevoie de profesori. Ca să ai profesori, trebuie să le faci catedre. Ca să ai catedre, iertați-mă, termin demonstrația imediat, trebuie să ai copii înscriși la ora de religie. Ceea ce a devenit cam complicat în lumina argumentelor amintite mai devreme.
Uite așa ajungem la propunerea privind introducerea religiei la bac. Ar schimba fundamental statutul acestei discipline în școală. Ar fi materie de bac! Mai mult, ar exista și sugestia (ușor perfida dar verificată) că examenul asta ar presupune din oficiu o notă mare care ar crește media generală. Nu c-ar fi prima dată. Așa au procedat până acum cu mediile din gimnaziu! În plus, ia amintiți-vă de ce se înscria lumea pe capete la educație fizică la bac? Nu-mi spuneți că și-au descoperit latura sportivă în clasa a XII–a…
Religia la bac nu are nici o legătură cu credința.
Are legătură cu dorința de putere. Cu prezervarea controlului asupra societății românești prin intermediul celui mai sensibil punct al ei: copiii. De ce?
Pentru a-și asigura, și pe mai departe, un adevărat imperiu mediatic, sute de firme si afaceri care nu plătesc taxe la stat, o altă catedrală de neam prost făcută din bani publici și politicieni la degetul mic.”
