Fondul Monetar Internațional a trebuit să se reinventeze”, descrie Mihai Tănăsescu transformările prin care a trecut Fondul sub presiunea crizei financiare și de încredere din 2008. „Iar eu am prins exact acea perioadă. FMI s‑a schimbat în acei ani, și‑a schimbat modul de raportare la comunitate”, explică Tănăsescu. „A fost o schimbare de filosofie pe care am trăit‑o noi toți cei de aici”, mai spune el.
În viziunea sa, același lucru se va petrece și cu instituția unde, de la 1 august, anul acesta, va deține o poziție de conducere. „BEI va trebui să răspundă unor probleme noi și importante – cum este, de pildă, crearea de noi locuri de muncă. Problema este dacă și în ce măsură statele membre vor accepta creșterea rolului BEI de forță implicată în consolidarea economiei europene, în reducerea șomajului în rândul tinerilor, în modificarea regulilor de creditare și așa mai departe”, spune Tănăsescu. Este pregătit pentru ce va urma? „Cred că tocmai faptul că am trecut pas cu pas de la o poziție la alta – simplu angajat într‑o direcție financiară, director rând pe rând al mai multor departamente (Departamentul Veniturilor Statului, Impozite directe, Buget și Departamentul Datoriei Publice n. red), reprezentant la Banca Mondială și apoi ministru de Finanțe, îmi conferă lejeritatea de a avea un punct de vedere competent în cadrul instituției”, spune Mihai Tănăsescu, accentuând asupra faptului că este „humble” (smerit – n.r.) de numirea sa la BEI.
O FUNCȚIE DE PRESTIGIU. „Numirea mea la FMI a fost o onoare pentru mine…, dar și o decizie greu de luat”, spune sec prin telefon Mihai Tănăsescu, încă la biroul său de la Washington. „Întotdeauna sunt și plusuri și minusuri, dar, din punct de vedere profesional, a fost decizia cea mai buna”,declară el pe același ton, acceptând greu ideea unei confesiuni. „Dar, da, familia mea e la București”. „De câte ori ne vedem? De câte ori se poate. Sigur, nu foarte des… Am avut parte de înțelegere, pentru care le mulțumesc”, mai spune fostul ministru de Finanțe din anii 2000–2004, încă reprezentantul României la Fondul Monetar Internațional (FMI). Cum a fost „experiența Washington” rezumată în câteva cuvinte? Muncă, interconectivitate, ședințe. Cel puțin aceasta este concluzia ce se poate trage în urma discuției. „Munca la FMI este foarte globală, colegială, nu pot spune că sunt mai apropiat de un coleg decât de un altul, pentru că interacțiunea cu conducerea sau cu staff‑ul este zilnică și presupune colaboare”, spune el.
Tănăsescu explică că, în mod concret, sarcinile sale zilnice presupun muncă de analiză, de cercetare. „În calitate de raportor – și am fost raportor pentru mai multe țări, de la Statele Unite și până la Burkina Faso (țară din În vestul Africii – n.red), trebuie să cunoști în detaliu cum funcționează statul respectiv, de la politicile economice, până la cele microeconomice, pe segmentul de IMM‑uri, politicile fiscale, monetare”, spune Tănăsescu. Datele îi sunt puse la dispoziție de staff‑ul Fondului și ele trebuie „digerate”, pentru ca, în cadrul ședințelor Board‑ului de conducere al Fondului, să poată fi prezentate cât mai explicit. „Trebuie să fii pregătit să răspunzi la întrebări sau să pui tu întrebări. După ce se termină ședința, trebuie să fac un raport despre ce s‑a discutat și să prezinți concluziile sau măsurile adoptate”, explică Tănăsescu. Și, cu toate acestea, surprinzător, Tănăsescu spune că, de fapt, peste 80% din munca depusă la Washington este contabilizată în „probleme de strategie menite să îmbunătățească capacitatea Fondului de a răspunde crizei”.
Poate că ar trebui amintit că, de‑a lungul timpului, nu puține au fost vocile care au contestat poziția și rigiditatea FMI și chiar au acuzat Fondul că a contribuit, prin măsurile adoptate, la criză. Joseph Stieglitz, laureatul premiului Nobel, fost director economic al Băncii Mondiale și consilier al președintelui american Bill Clinton, a afirmat în mod deschis că FMI acționează „în funcție de revendicările și interesele investitorilor multinaționalelor, impunând un fel de dictatură piețelor financiare internaționale, victime fiind țările aflate în criză”, care, „sunt aduse într‑o criză și mai profundă”.
„Turbulențele”, cum numește Tănăsescu semnele noii crize din Europa, provocate de situația politică și financiară din Grecia, îl determină pe acesta să spună că trebuie „reglate foarte repede, pentru că, într‑o lume globalizată, poate afecta toate economiile”. De la Washington, Tănăsescu se arată încrezător că România și‑a construit o baricadă, un buffer, „pentru a rezista”. „Există ancore fiscale, monetare, de rezervă, chiar și instituționale”, dă el asigurări. „România este bine pregătită pentru un eventual șoc extern”, mai spune Tănăsescu.
România a fost singura țară din blocul răsăritean, alături de Iugoslavia, care a devenit membră a FMI la sapte decembrie 1972. În prezent, România face parte din așa numita constituentă olandeză, o grupă de țări ce include Olanda, Ucraina, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia, Croația și Macedonia.
DIN NOU, SPRE PRESTIGIU. De la 1 august, Tănăsescu va prelua mandatul de vicepreședinte al BEI de la Plutarchos Sakellaris. Numirea sa a fost bine primită în țară de finanțiști. Ionel Blănculescu, fostul șef al Corpului de Control și coleg în Guvernul Năstase, Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, au declarat că numirea sa este una potrivită, insistând asupra calităților de tehnician ale lui Tănăsescu.
Pentru moment, preluarea mandatului la BEI este „un proces în derulare”.Tănăsescu spune că, deși a avut întâlniri și cu președintele Băncii Europene pentru Investiții, Werner Hoyer, nu au fost încă bătute în cuie atribuțiile sale, pentru că ele se stabilesc în momentul preluării postului. „În mod cert, însă, voi fi responsabilul BEI pentru energie, managementul riscului și pentru relația cu organizațiile internaționale (Organizația de Cooperare și Dezvoltare (OCDE), Organizația Internațională a Comerțului sau cu think‑tank‑urile), dar și cu finanțarea operațiunilor din anumite state europene, Africa, Caraibe și Pacific”, mai spune Tănăsescu.
Din noua sa poziție, la 56 de ani, Tănăsescu spune că va susține politica de reforme pe care președintele BEI, Werner Hoyer, se pare că este hotărât să și‑o asume. „Va fi o provocare profesională”, conchide Tănăsescu.
