Aceasta este a doua vizită întreprinsă în mai puţin de o lună de o echipă AIEA în Iran, fapt ce reflectă grijile din ce în ce mai mari ale comunităţii internaţionale cu privire la presupusa dimensiune militară a programului nuclear al Iranului, o acuzaţie până în prezent respinsă de Teheran. Iranul neagă de patru ani acuzaţiile ce îi sunt aduse cu privire la efectuarea de experimente militare nucleare, susţinând că acuzaţiile au la bază ‘documente falsificate’ puse la dispoziţia AIEA de ‘câteva state arogante’.
Până în prezent presupusul program nuclear militar al Iranului a fost condamnat prin şase rezoluţii ONU, dintre care patru conţineau şi sancţiuni economice, introduse unilateral de statele occidentale.
Directorul adjunct al AIEA, Herman Neckaerts, care conduce delegaţia agenţiei, a afirmat la Viena, înainte de plecare, că speră ca negocierile să progreseze, însă alegerea atentă a cuvintelor folosite a dat de înţeles că nu speră într-un succes al reuniunii. Delegaţia urmează să discute despre găsirea unor ‘soluţii diplomatice la problema nucleară’ în cursul unor întrevederi cu reprezentanţii Organizaţiei iraniene a energiei atomice şi autorităţilor de la Teheran, a anunţat agenţia iraniană Irna.
Postul public de radio al Iranului a anunţat că inspectorii speră să se întâlnească cu cercetători iralieni şi să efectueze o vizită la complexul militar Parchin.
La radio, s-a anunţat că AIEA a cerut efectuarea acestei vizite la Parchin, bază militară iraniană şi unitate de fabricare de arme convenţionale, situată lângă Teheran. Tot aici se suspectează că s-ar afla şi o instalaţie subterană secretă, esenţială în programul nuclear al Iranului.
AIEA au vizitat respectivul sit şi în 2005, însă au pătruns numai în una dintre cele patru zone subterane. La acea vreme, AIEA nu a consemnat nicio activitate suspectă, însă situl de la Parchin a fost menţionat în repetate rânduri în raportul publicat de AIEA în noiembrie anul trecut. În raport s-a scris că Iranul construise aici, cu 11 ani în urmă, un ‘recipient de siguranţă pentru explozibili’ în care să efectueze experimente nucleare. În raport se scria că există şi imagini prin satelit care ar confirma această informaţie.
Pe lângă îngrijorarea exprimată faţă de dimeniunea militară a programului nuclear, Washingtonul şi alianţii săi îşi doresc ca Iranul să stopeze procesul de îmbogăţire a uraniului, care, potrivit statelor occidentale, ar putea avea ca scop crearea de arme nucleare. Iranul a îmbogăţit până acum uraniul până la 20%, pentru crearea unei focoase atomice fiind necesar uraniu îmbogăţit la peste 90%.
Echipa AIEA doreşte să discute cu cei mai importanţi oameni de ştiinţă iranieni, suspectaţi că ar lucra la acest program nuclear militar, speră de asemenea să poată ajunge în posesia unor documente privind activităţile nucleare ale Iranului şi să obţină promisiunea autorităţilor de la Teheran de a efectua şi alte vizite.
Ultima misiune a AIEA în Iran a avut loc între 29 şi 31 ianuarie 2012 şi a fost calificată drept ‘benefică’ de agenţia ONU, care la acel moment a subliniat că încă mai rămân lucruri de rezolvat în acest context întrucât inspectorii agenţiei nu au reuşit să se întâlnească cu toţi oficialii iranieni cu care ar fi dorit să discute.
La data de 9 noiembrie, AIEA a prezentat cel mai detaliat raport elaborat până în prezent cu privire la o eventuală dimensiune militară a programului nuclear al Teheranului. Raportul a inclus o anexă de 13 pagini ce conţinea o descriere tehnică a cercetărilor AIEA prin care se atesta că Iranul a desfăşurat activităţi relevante pentru dezvoltarea unor arme nucleare explozibile. Potrivit informaţiilor obţinute, înainte de sfârşitul anului 2003, aceste activităţi se desfăşurau în cadrul unui program organizat, iar unele dintre aceste activităţi încă se mai derulează. Cu toate acestea, prin acest raport nu s-a putut stabili dacă Teheranul are sau nu capacitatea de a fabrica în prezent bomba atomică.
