Elefanţii au reputaţia că nu îşi uită niciodată semenii, însă aceasta se bazează până în prezent doar pe „dovezi anecdotice”, a subliniat autorul studiului, Jason Bruck, de la Universitatea Chicago din Statele Unite.
Studiul s-a bazat pe recunoaşterea pe termen lung de către delfini a „semnăturii” lor personale, o fluierătură caracteristică care ţine loc oarecum de nume şi care face ca fiecare exemplar să fie imediat identificat de semenii săi.
Biologul american a încercat să afle dacă delfinii păstrează în memorie „semnătura” unui seamăn al lor de care au fost despărţiţi multă vreme.
Studiul a fost realizat pe 43 de delfini din şase parcuri acvatice diferite, inclusiv Parcul Brookfield din apropiere de Chicago. Cele şase structuri au particularitatea de a fi făcut schimburi de animale între ele, păstrând o evidenţă exactă a istoricului acelor transferuri.
În acest experiment, delfinii au ascultat înregistrări cu fluierături ale semenilor săi. Delfinii reacţionau mai puternic atunci când ascultau fluierături care le erau familiare, adică cele ale unor exemplare cu care au fost în contact, chiar dacă acest lucru se întâmpla cu mulţi ani în urmă.
„Atunci când auzeau un delfin pe care îl cunoşteau, se apropiau foarte repede de boxe”, a explicat Jason Bruck. „Uneori, se învârteau în jurul boxelor, fluierau, încercau să obţină un răspuns”, a adăugat el
Cercetătorul american a citat cazul delfinilor Allie şi Bailey, în vârstă de 2 ani, respectiv 4 ani, atunci când au trăit împreună la Dolphin Connection, în Arhipelagul Keys din Florida. Allie trăieşte în prezent la Grădina Zoologică Brookfield, iar Bailey trăieşte la Dolphin Quest din Insulele Bermude. La 20 de ani şi şase luni de la ultima lor zi petrecută împreună, Bailey a recunoscut încă „vocea” lui Allie.
Potrivit autorului acestui studiu, publicat în revista Proceedings B, editată de The Royal Society din Marea Britanie, delfinii prezintă un nivel de recunoaştere „foarte comparabil cu memoria socială a oamenilor”.
Acest tip de recunoaştere poate fi chiar mai durabil la delfin decât la om, afirmă el, întrucât fluierătura unui delfin rămâne aceeaşi timp de mai multe decenii, în timp ce chipurile umane se schimbă de-a lungul anilor.
Totuşi, deocamdată nu este cunoscut motivul pentru care delfinii au o memorie socială atât de lungă.
În natură, ei au o speranţă medie de viaţă de 20 de ani, însă anumite exemplare trăiesc până la 45 de ani sau chiar mai mult.
