În ce priveşte aplicarea unei micşorări cu 30% a emisiilor până în 2020, în cazul acordului de la Copenhaga, statele membre ale UE au fost de acord cu o asemenea perspectivă, dacă şi alte state dezvoltate precum SUA iau angajamente similare. Italia se arată din ce în ce mai reticentă, iar statele membre noi ale UE ar prefera ca ţinta pentru acest obiectiv să fie 2030.
Ţările UE au opinii divergente şi despre finanţarea pentru ţările în curs de dezvoltare în cadrul luptei împotriva încălzirii climatice. CE a propus finanţări între 2 şi 15 miliarde de euro pe an începând din 2020, din cele 100 miliarde euro estimate că vor fi necesare în acest interval.
Contribuţia europeană va fi proporţională cu gradul de dezvoltare şi nivelul emisiilor din fiecare ţară membră. România şi Polonia, care poluează mai mult decât vecinii lor, refuză o asemenea formulă care ar împovăra prea mult finanţele publice, subliniază Le Monde.
Europenii se mândresc că sunt primii în lupta împotriva încălzirii globale, după adoptarea în mandatul preşedinţiei franceze a pachetului climat-energie. Pentru a stimula Statele Unite şi China să facă unele concesii, europenii au fost primii care s-au angajat să scadă cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2020, prin aplicarea unui mecanism de tranzacţionare a drepturilor de poluare, dezvoltarea de energii regenerabile şi economisirea de energie.
CE a mai sugerat şi o reducere cu 10% până în 2020 a emisiilor mondiale la transportul aerian şi cu 20% a celor la transportul maritim.
