The New York Times a pornit acum un an o dezbatere chiar pe site-ul propriu pe tema taxării conţinutului publicat pe internet. Managerii publicaţiei au sugerat la începutul anului 2010 că sunt în căutarea soluţiei optime de creştere a veniturilor.
Pe de o parte, NYTimes.com este unul din ziarele internaţionale preferate de public, ajuns la maturitate, cu un trafic de peste 20 de milioane de vizitatori unici pe lună. Introducerea taxei de acces pentru versiunea online riscă să determine o scădere a traficului şi a veniturilor din publicitate. Dar advertisingul online ar putea nu fie suficient pentru a menţine publicaţia în viaţă, după căderea bruscă a publicităţii în 2009. Deci, care este decizia cea mai bună?
Nu este prima dată când NYTimes.com pune o taxă pe conţinut. În 2007, cei care vroiau să citească editorialele ziarului plăteau o taxă anuală de 50 de dolari. Deşi au fost peste 200 de mii de abonaţi, publicaţia a renunţat la taxă când a observat că erau afectate veniturile din publicitate.
Un studiu realizat în Marea Britanie anul trecut arata că mai puţin de o treime din consumatori ar fi dispuşi să plătească pentru conţinut informativ online. Cotidianul Le Figaro anunţase că va introduce din ianuarie 2010 un model de semi-plată pentru ediţia online, care va conţine o zonă rezervată abonaţilor, numită „premium”, dar acest plan a fost amânat. Şi magnatul media Rupert Murdoch, deţinătorul trustului News Corporation, a amânat introducerea plăţii pentru ediţiile online ale publicaţiilor din grup. Acum, doar Wall Street Journal şi Newsday taxează accesul la conţinutul integral al ediţiei electronice.
În România, conţinutul sportiv de pe gsptv.ro este încă din iulie anul trecut vizionat exclusiv în sistem pay-per-view, utilizatorii având la dispoziţie abonamente între doi şi şase euro (+TVA).
