Cu cât mai mici, cu atât mai rău. Iată de ce mi-aş permite, chiar dacă sunt banalităţi sau par puerile, să le spun câteva lucruri celor care încearcă să stea ca întreprinzători pe propriile picioare.
1 Dacă aveţi încasările în lei sau în euro, orice sumă disponibilă pentru o perioadă mai lungă de timp ţineţi-o în dolari. Consolidaţi-vă dacă este posibil toate veniturile în dolari, şi cheltuiţi în lei sau în euro. Cu cât puteţi prin contracte bine făcute, întârziind mai mult plăţile în aceste monede slabe, cu atât veţi fi mai câştigaţi. Depozitele din bănci, dacă le aveţi, păstraţi-le în dolari sau franci elveţieni. Credite luaţi în euro. Feriţi-vă de lei ca de dracu’.
2 Scăpaţi din bilanţ cât mai repede şi la orice preţ de toate activele care nu produc. Terenurile sunt cele mai periculoase. Vindeţi la orice preţ. Nu vă uitaţi la ce pierdeţi. Gandiţi-vă la ce aţi mai putea pierde. Multă vreme ele nu vor avea nicio valoare. Sediile, spaţiile de producţie, depozitele, monetizaţi-le prin contracte de sale and lease back. În acest tip de afacere nu preţul este important, ci faptul că lichidizaţi o anumită sumă şi apoi pentru o perioadă lungă de timp o daţi înapoi prin chirie. E un fel de credit scump, dar eficient în vreme de criză.
3 Tendinţa multora este ca atunci când le merge rău, să se împrăştie în multe direcţii, câutând ceva din care să scoată bani. Îşi risipesc resursele şi energia. Riscă să piardă peste tot. Soluţia în vreme de criză este să te concentrezi pe afacerea principală şi să încerci să-ţi minimizezi costurile şi să-ţi păstrezi sau să creşti pe cât se poate veniturile. Investiţia cea mai bună în vreme de criză, deşi e „cheltuiala inutilă” pe care mulţi o taie prima, este cea în marketing. Ceea ce vinde produsele este notorietatea, puterea brandului, cunoaşterea calităţii produselor. Sunt societăţi astăzi care supravieţuiesc doar datorită faptului că îşi cresc această investiţie. De la un salon de coafură sau un spa până la o mare uzină, afirmaţia e la fel de valabilă.
4 Dacă sunteţi siliţi să reduceţi cheltuielile salariale, nu tăiaţi salariile, ci reduceţi numărul salariaţilor. Reducerea veniturilor demotivează. Toţi vor fi nemulţumiţi. În cea de-a doua variantă, cei ce pleacă vor fi nemulţumiţi, cei ce rămân vor fi mai motivaţi. Unii pentru că se simt parte din companie, alţii pur şi simplu de frică fiindcă îşi vor pierde jobul. În orice organizaţie, oricât de eficientă ar fi, 20% din oameni muncesc mai puţin. Nu am întâlnit situaţie să nu fie posibilă reducerea unui om din 5 fără a fi afectat bunul mers al lucrurilor. Căutaţi ca aceia care pleacă să fie dintre cei cu salarii cât mai mari. Nu-i consideraţi pe şefi indispensabili. Printre ei se ascund de obicei cei inutili. Într-o organizaţie sănătoasă, fără „cârdăşii orizontale” chiar egalii lor sunt cei care pot să îi elimine. Citeşte mai departe pe Adevărul
