Politicianul uselist Victor Ioan Stan a încercat să-şi convingă colegii din Consiliul General al Bucureştilor să voteze un proiect de hotărâre care, odată aprobat, ar fi asigurat aleşilor locali bilete mai ieftine şi parcare gratuită la meciurile de fotbal desfăşurate pe Arena Naţională. „Iniţiativa nu îmi aparţine doar mie ci şi altor colegi”, a explicat, pentru Hotnews, politicianul, apreciind ca firească o asemenea măsură pentru că „am votat atâtea hotărâri de consiliu pentru acel stadion”. În plus, consilierul municipal a invocat faptul că o indemnizaţie de consilier este de 600 de lei în vreme ce biletele ajung până la 500 de lei. Nici nu mai contează detaliul că în declaraţia de avere a lui Victor Ioan Stan apar două maşini de fabricaţie germană având cotaţie de piaţă ridicată.
Germania, însă, nu exportă doar maşini ci şi modele politice. Uneori nu dintre cele mai strălucite. Săptămânalul german Der Spiegel a relatat, la finele săptămânii trecute, despre un contract încheiat de Uniunea Creştin-Democrată cu unul dintre asiguratorii de top din Republica Federală, în urma căruia, în baza carnetului de membru de partid, asiguraţii beneficiau de o reducere a preţului poliţei şi de o serie de servicii bonus. „Uniunea îşi vinde independenţa politică pentru un rabat de câteva procente”, a comentat, după apariţia dezvăluirii, Karl Lauterbach, parlamentar social-democrat din Bundestag (Camera inferioară a legislativului de la Berlin), acuzându-şi adversarii că au camuflat, pe această cale, o sponsorizare, ceea ce, a conchis Lauterbach, nu este decât un semn de ipocrizie, scriu cei de la Deutsche Welle.
Dar, cumva, nu e bine să vorbeşti despre funie în casa spânzuratului. Ipocrizia invocată se poate întoarce oricând împotriva ta – ceea ce s-a şi întâmplat, câteva zile mai târziu, când trezorierul şef al social-democraţilor germani, Barbara Hendricks, a admis, într-o discuţie cu redactorii cotidianului bavarez Süddeutsche Zeitung, că şi membrii SPD au putut semna contracte mai ieftine de asigurare medicală şi acumulare de fonduri pentru pensie cu o altă firmă din piaţa germană de profil. Metoda folosită a fost aceeaşi: „asigurare de grup” – care poate fi, în mod perfect legal, încheiată de către o firmă sau un sindicat, dar care, în cazul unei asocieri cu scop politic, poate lăsa loc de interpretări.
Revista Der Spiegel precizează că şi membrii partidului liberal FDP beneficiază de contracte la preţuri avantajoase, încheiate cu un al treilea actor de pe piaţă – care, în 2011, a şi fuzionat, de altfel, cu asiguratorul aflat în parteneriat cu social-democraţii germani. De altfel, relevă cotidianul bavarez mai sus amintit, „tovarăşii” socialişti au parte de reduceri în baza cardului de membru SPD nu doar în cazul asigurărilor de sănătate: partidul a căzut la înţelegere cu un club de asistenţă automobilistică, social-democraţii plătind un an pentru doi ani de servicii; în plus, agenţia de călătorii a căilor ferate germane le oferă reduceri de până la 7%. De rabatul feroviar beneficiază – pentru călătoriile de serviciu – şi ecologiştii din Partidul Verzilor. Cu toate acestea, lidera verzilor, Claudia Roth, nu s-a sfiit să arate cu degetul către conservatori, apreciind că dezvăluirile din Spiegel explică motivul pentru care „CDU practică o politică de sănătate în două clase, ţinând, în procesul legislativ, partea asiguratorilor şi nu a asiguraţilor”.
