Victoria Zaburyna și-a îndemnat mama în vârstă de 76 de ani să fugă de forțele rusești care acum asediază orașul Mariupol, ea fiind doar una dintre cei care le-au povestit jurnaliștilor de la Reuters ultimele cuvinte pe care le-au schimbat cu rudele lor captive în orașul din sud-estul Ucrainei.
Zaburyna a relatat că mama sa i-a spus că în oraș încă este acalmie așa că a decis să stea locului. Apoi bătrâna a sunat-o să îi spună că s-a adăpostit într-un hol după ce o bombă sau o rachetă a distrus o școală din apropiere, aruncând moloz asupra blocului în care locuiește.
„Este liniște acum așa că probabil mă voi întoarce acasă”, a spus mama Victoriei, Tamara Usenko. „Nu îți face griji”, i-a mai zis ea. Au fost ultimele cuvinte pe care femeia le-a auzit de la mama ei.
Sute de mii de rezidenți ai Mariupolului se află sub bombardamentul forțelor ruse, rămânând fără apă și electricitate de mai bine de o săptămână. Semnalele la rețelele de telefonie mobilă au căzut la rândul lor, tăind practic orașul industrial de restul lumii.
Zaburyna este unul dintre miile de ucraineni care încearcă disperați să afle informații despre persoanele dragi cu care au pierdut legătura, temându-se că aceștia ar fi fost uciși în război.
https://twitter.com/i/status/1500851620069789696
„Au început bombardamentele, pot vedea și avioane militare”
Fratele mai mare al lui Oleg Maksimchuk, Viktor, în vârstă de 63 de ani, a ieșit la pensie și locuiește într-un sat din apropierea Mariupolului. Cei doi nu au mai vorbit de pe 26 februarie, când Viktor se ascundea în pivniță.
„Au început bombardamentele”, i-a spus Viktor lui Oleg în timpul ultimului lor apel telefonic. „Pot vedea și avioane militare”, a adăugat acesta.
Oleg, care locuiește la sute de kilometri distanță, a încercat să îl sune pe fratele său în ziua următoare dar nu a reușit să ia legătura cu el.
„Sper că fratele meu este în viață”, le-a spus acesta jurnaliștilor de la Reuters.
Oleg a postat între timp un mesaj pe o pagină de Facebook dedicată ucrainenilor care încearcă să își găsească rudele din Mariupol.
„Orice informație va fi apreciată. Glorie Ucrainei!”, a scris el.
Mariupol is on the verge of a humanitarian catastrophe. The city is under fire from Russian troops. Houses are destroyed, there's no heat,electricity,water & food.
Having spent all my childhood in Ukraine – it's heartbreaking to see what the Russian army has done to the country pic.twitter.com/s0faj64VRw
— Hanna Liubakova (@HannaLiubakova) March 4, 2022
Asediu în Mariupol
Unii ucraineni apelează și la un grup de Telegram pentru a încerca să afle vești despre cei dragi din Mariupol și alte orașe aflate sub bombardamente puternice. Grupul are în jur de 70.000 de membri.
Rusia a promis să deschidă un coridor umanitar pentru a le permite locuitorilor din Mariupol să fugă din calea luptelor dar forțele rusești au continuat să bombardeze orașul.
Autoritățile ucrainene au anunțat marți că o fetiță în vârstă de 6 ani a murit singură de deshidratare după ce proiectile rusești i-au distrus locuința și au ucis-o pe mama sa.
Până în 1989, când Uniunea Sovietică a început să se dezintegreze, Mariupol era denumit Jdanov, după un membru important al nomenclaturii comuniste care a condus orașul Leningrad în timpul asedierii acestuia de către forțele germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mariupol îndură acum propriul asediu.
„Nu vreau să mă gândesc la ce e mai rău”
Olha Uha nu a mai primit nicio veste din partea unchiului său în vârstă de 82 de ani, Anatoliy Mulika, de 8 sau 9 zile. Acesta locuia singur într-un apartament din estul Mariupolului. Uha și-a îndemnat unchiul să părăsească orașul. Ea locuiește în apropiere de Rivne, în colțul opus al Ucrainei.
Însă Mulika, care s-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a refuzat să se lase înduplecat.
„El era optimist și nu voia să audă nimic de scăpat”, povestește Uha cu privire la ultima discuție telefonică dintre cei doi. El i-a spus nepoatei sale că a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și evenimentelor din 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a declanșat războiul separatist din estul Ucrainei și că va supraviețui din nou.
„Nu mă voi da bătut niciodată”, a conchis el. Uha a încercat să îl sune fără succes a doua zi. Acum este rândul ei să păstreze o atitudine pozitivă.
„Nu vreau să mă gândesc la ce e mai rău”, spune ea.
Ucrainenii sunt disperați să afle informații despre rudele lor
Iraida Dzyubenko își caută nora, Olga Ponomarenko, care locuiește cu cei doi copii ai ei într-un apartament de la marginea de est a Mariupolului. Olga a încercat să fugă din oraș dar a decis să aștepte o zi sau două fiindcă gara era aglomerată și fiul ei era bolnav.
Dzyubenko a relatat că în urmă cu 8-9 zile a primit un mesaj de la Olga în toiul nopții dar că l-a șters din greșeală în timp ce încerca să îl deschidă. „Aș vrea să îl pot recupera dar nu pot”, spune ea.
Femeia, care la rândul ei locuiește la sute de kilometri distanță de Mariupol, a izbucnit în lacrimi de mai multe ori în timp ce vorbea cu jurnaliștii de la Reuters. „Vă rog ajutați-mă să îi găsesc”, i-a rugat ea plângând.
