Vizita şefului statului rus va avea loc la invitaţia omologului său turkmen, Gurbangulî Berdîmuhamedov, precizează comunicatul preşedinţiei ruse, care nu oferă alte detalii.
La sfârşitul lunii septembrie, preşedintele turkmen a spus că ţara sa va continua politica de cooperare strategică cu Rusia în domeniul petrolului şi gazelor, în ciuda impactului negativ al crizei economice asupra proiectelor comune.
Rusia şi Uniunea Europeană, fiecare promotoare a câte unui proiect de gazoduct – South Stream şi respectiv Nabucco – sunt în competiţie pentru gazul turkmen. Turkmenistanul, care produce anual 75 de miliarde de metri cubi de gaz, este a patra ţară din lume ca rezerve de gaz. Turkmenistanul este un furnizor-cheie pentru ca proiectele Nabucco şi South Stream să poată fi realizate. Atât Bruxelles-ul, cât şi Moscova curtează intens acest stat pentru a achiziţiona gaz.
Rusia, alături de China şi Iran, este unul dintre consumatorii majori ai gazului turkmen. Sâmbătă, compania rusă Itera a pus în funcţiune în Turkmenistan un gazoduct care a costat 176 milioane de dolari. Este o conductă de 198 de kilometri care leagă depozitele de gaz din deşertul Karakum de sistemul de gazoducte al Asiei Centrale, ce porneşte din Turkmenistan via Uzbekistan şi Kazahstan până în Rusia şi care este controlat de Gazprom. Noua conductă va ajuta la creşterea volumelor de gaz turkmen furnizate Rusiei la 3 miliarde de metri cubi, iar ulterior la 5 miliarde.
Pe de altă parte, preşedintele turkmen a anunţat joi că a iniţiat „o nouă strategie de diversificare a rutelor de export către pieţele internaţionale”.
Vizita lui Medvedev confirmă încercarea Rusiei de a-şi păstra influenţa asupra politicii energetice a Turkmenistanului, în ciuda faptului că Moscova achiziţionează volume relativ mici de gaz, sunt de părere experţi citaţi de Nezavisimaia Gazeta. Până în aprilie 2009, Rusia rămăsese principalul importator al gazului turkmen. Din cauza crizei, în ciuda nemulţumirii exprimate de Aşgabat, Moscova a închis unilateral valva de control a gazului, iar cooperarea în acest sector a fost oprită pentru nouă luni. În prezent, Rusia importă 10 miliarde de metri cubi pe an, deşi acordul semnat între Gazprom şi Turkmenistan prevede cumpărarea a 30 de miliarde de metri cubi pe an.
UE, la rândul său, vrea să stabilească noi legături între Turkmenistan şi Occident şi să accelereze integrarea UE cu ţările sud-caucaziene, aflate în vechea sferă de influenţă a Rusiei. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, intenţionează să facă şi el o vizită în regiune la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lui decembrie, pentru a promova Nabucco.
Norica Nicolai, raportoarea legislativului european pentru Turkmenistan, a efectuat, în luna iunie anul acesta, a doua vizită oficială a unui reprezentant al Parlamentului European, după declararea independenţei acestui stat în 1991. Ea atrăgea atenţia în septembrie că „această ţară este unul dintre furnizorii vitali pentru Uniunea Europeană, date fiind rezervele pe care le are şi oportunităţile de deschidere faţă de Uniunea Europeană”.
Turkmenistanul este a patra ţară din lume ca rezerve estimate de gaz natural. Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi această republică sunt, deocamdată, guvernate de un acord semnat în 1989 cu fosta Uniune Sovietică. De aceea, sublinia Nicolai, este necesară atragerea Aşgabatului într-un parteneriat strategic cu Uniunea Europeană.
Totuşi, diplomaţia UE nu a dat roade în privinţa Turkmenistanului în ultimele luni. Aşgabadul a declinat intenţia de a veni la o reuniune ministerială, la 1 octombrie, la Bruxelles, invocând probleme de agendă, dar semnalul este de nemulţumire faţă de ceea ce i se pare a fi „politica UE de a bate pasul pe loc”. Turkmenistanul ar vrea angajamente ferme şi concrete, prin care UE să preachiziţioneze volume de gaz semnificative din această ţară.
Pe de altă parte, Turkmenistanul continuă să fie percepută ca fiind una dintre cele mai represive şi mai corupte ţări din lume, ceea ce complică relaţiile UE cu Aşgabadul, din cauza drepturilor omului. Predecesorul lui Berdîmuhamedov, Saparmurat Niazov, bea două sticle cu coniac pe zi, şi-a construit în capitală o statuie de aur care se rotea, odată a dat ordin ca un disident să fie fiert de viu şi a cerut unei firme franceze o mită de 500 de milioane de dolari pentru a-i furniza gaz.
