În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în cursul lunii noiembrie 2000, Ioan Melinescu Ioan, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-a contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Priboi şi Năstase, cărora le-a comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 USD, într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase.
Cu această ocazie, Melinescu i-a promis lui Năstase Adrian, spun procurorii, că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţine DNA.
Ca urmare a acestei înţelegeri, după numirea sa, la data de 28 decembrie 2000, în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, Năstase a determinat, în prima şedinţă de guvern, emiterea H.G. nr.1399/30.12.2000, pe care a şi semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre a fost numit în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor Melinescu, fiind revocat fostul preşedinte Adrian Cucu, precum şi unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 USD în contul Danielei Năstase), potrivit procurorilor.
Ca urmare a numirii în această funcţie, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Daniela Năstase), şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, lui Ristea Priboi, consilier al primului ministru, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă.
La data de 18 ianuarie 2006, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a sesizat organele de urmărire penală cu privire la dispariţia lucrării nr.S3439/1999.
DNA precizează că Melinescu şi Năstase au fost iniţial trimişi în judecată la data de 31 mai 2007, în sarcina acestora reţinându-se aceleaşi infracţiuni. La data de 14 aprilie 2008, prin decizie definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus restituirea la Direcţia Naţională Anticorupţie a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, întrucât s-a apreciat că Năstase beneficiază de imunitatea conferită de calitatea de fost prim ministru. Restituirea s-a făcut în baza unei decizii a Curţii Constituţionale, ulterioară trimiterii în judecată, care a admis o excepţie de neconstituţionalitate invocată de Năstase într-un dosar separat.
Potrivit interpretării date de Curtea Constituţională unor prevederi din Legea răspunderii ministeriale, procedura specială de urmărire penală aplicabilă miniştrilor în funcţie trebuie extinsă şi la nivelul foştilor miniştri pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.
Prin urmare, la data de 31 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat Camerei Deputaţilor declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală faţă de Năstase Adrian, în dosarul sus menţionat.
La data de 4 martie 2009, Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr.8 conform căreia cere urmărirea penală a domnului Adrian Năstase, fost prim-ministru, pentru faptele care fac obiectul dosarului menţionat.
Dosarul se va trimite la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
