Riscurile economice persistă
Riscul falimentului mai multor naţiuni şi al unui val de falimente bancare în Europa emergentă s-a mai redus, de când Fondul Monetar Internaţional (FMI) a acordat ajutoare pentru Letonia, Ungaria, România, Ucraina şi alte ţări.
Însă degradarea economiei şi creşterea cheltuielilor sociale au dus la scăderea veniturilor bugetare şi la adâncirea deficitelor publice.
Creşterea numărului de falimente şi accentuarea ratelor de şomaj ar putea duce la creşterea nivelului de credite neperformante până la 10-20%, majorând presiunile asupra băncilor.
Cele mai multe guverne au reuşit să se împrumute din pieţele internaţionale, în timp ce băncile cu deţinere străină au beneficiat de injecţii de lichiditate din ţările de origine, infuzii ce au permis extinderea creditării, chiar dacă la un ritm foarte lent.
Însă riscurile persistă. Economiştii susţin că dacă starea de criză durează mai mult decât se estimează şi dacă cererea de produse fabricate în Europa de Est nu se reia, se va ajunge la volatilitate valutară, incapacitate de plată şi la retragerea investitorilor.
Reduceri bugetare masive
Problema imediată a ţărilor din Europa Centrală şi de Est este şi cea care ar putea provoca cele mai mari dificultăţi în viitor, în contextul în care adâncirea deficitelor bugetare face dificilă aplicarea unor astfel de măsuri în viitor.
FMI a acceptat deja relaxarea unor limite de deficit iar altele se află sub o presiune considerabilă. Ungaria şi-a renegociat ţinta de deficit bugetar la 4,6% din PIB în timp ce România a primit acceptul Fondului pentru atingerea unui nivel al deficitului bugetar de 7,3% din PIB.
Deficitul Cehiei este prognozat să crească de peste trei ori faţă de nivelul înregistrat în 2008.
Polonia încearcă să aplice măsuri ad-hoc printre care se numără privatizări şi încasarea de dividende de la mari firme de stat pentru a-şi suplimenta veniturile, statul încercând astfel să evite îndatorarea la niveluri de peste 60% din PIB.
Anumiţi economişti estimează un deceniu de creştere economică slabă pentru întreaga regiune.
Temeri legate de statele baltice
Letonia şi vecinii săi baltici au fost statele cel mai grav afectate de către criză, din întreaga regiune, prezentând un risc major de contaminare regională.
Sprijinul acordat de FMI pare să fi redus posibilitatea ca statele baltice să intre în incapacitate de plată, atât timp cât politicienii vor putea să aplică măsurile de austeritate.
Comunitatea internaţională a susţinut Letonia atunci când a decis menţinerea cursului monedei naţionale, latul, fixat la euro, însă analiştii sunt de părere că există în continuare riscuri de contracţie a economiei letone, ce ar forţa o depreciere a latului.
O altfel de situaţie ar declanşa o reacţie în lanţ ce ar afecta şi alte state cu politică monetară similară, precum Lituania, Estonia sau Bulgaria.
În plus, scenariul deprecierii ar putea pune presiune asupra cursului monedelor naţionale din Ungaria, România, Cehia şi Polonia, chiar dacă analiştii cred că eforturile FMI şi UE de a susţine regiunea au redus acest risc.
Probleme politice, alegeri
Economiştii spun că odată ce criza economică se va tempera, majoritatea statelor vor demara reforme structurale majore, inclusiv cele legate de sistemul de sănătate şi de pensii.
Însă politicienii vor îngreuna aceste procese.
Letonia, Ungaria şi România, printre altele, au redus din cheltuieli pentru a preveni o criză a balanţei de plăţi, însă analiştii sunt de părere că aceste reacţii sunt în general superficiale.
Analiştilor le este dificil să estimeaze direcţia politicilor fiscale din Cehia, unde vor avea loc alegeri în luna octombrie a anului în curs.
Partidul de dreapta Fidesz din Ungaria este aşteptat să câştige alegerile din aprilie sau mai 2010, şi a declarat că intenţionează să se concentreze pe creşterea economică şi nu pe reducerea cheltuielilor, direcţie ce va amâna cu siguranţă reformele structurale.
Demografie
Unul dintre cele mai mari riscuri pe termen lung pentru Europa centrală şi de est îl reprezintă demografia – îmbătrânirea populaţiei înseamnă reducerea numărului de tineri ce intră pe piaţa muncii, lucru ce are drept consecinţă reducerea veniturilor necesare plăţii pensiilor şi a finanţării sistemului de sănătate.
Pentru a înrăutăţi lucrurile, participarea pe piaţa muncii este redusă în toată regiunea.
În Polonia participarea se cifrează la doar 59%, în timp ce în Europa occidentală nivelul se apropie de 70%.
Niciun stat din Europa de est nu şi-a reformat sistemul de pensii pentru a preveni criza, iar anumite sisteme, precum cel din Ungaria, este ameninţat cu prăbuşirea dacă nu sunt luate măsuri.
Însă Ungaria nu este singurul stat în această situaţie.
Într-un raport publicat în 2006, Comisia Europeană a declarat că populaţia aptă de muncă din UE va scădea cu 48 milioane până în 2050.
Acest lucru înseamnă că UE va avea doi lucrători pentru fiecare persoană în vârstă de peste 65 de ani, faţă de nivelul actual de patru la unu.
