Cel de-al doilea eșec este mai ușor de reparat. Deocamdată vorbim despre respingerea domnului Orban (pe motiv de lipsă de tangențe cu domeniul auditului/contabilității). Rezultatul votului din comisii a fost nefavorabil domnului Orban (și domnului Ponta, care l-a propus pentru această poziție): 14 voturi împotrivă și doar 12 pentru în Comisia de Control Bugetar a Parlamentului European.
Domnul Ponta susține că ”domnul Orban a fost umilit din prostie și la ordin politic de către PDL”. Este o scuză extrem de discutabilă. Înainte de a emite o astfel de scuză, domnul Ponta ar fi trebuit să se întrebe ”ce îl recomandă?”. Ce îl recomandă pe domnul Leonard Orban pentru a fi reprezentant al României la Curtea Europeană de Conturi? Răspunsul? Din păcate, mai nimic nu îl recomandă pe domnul Orban pentru această poziție.
Sigur că domnul Orban a avut un rol în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Dar acesta a fost un rol tehnic. Orice persoană de bun simț ar fi făcut în așa manieră încât să asigure o bună comunicare între guvernul României și Comisia Europeană, într-un proce ireversibil (în 2006, l-am întrebat pe domnul Romano Prodi, premier al Italiei de atunci și fost Președinte al Comisiei Europene, cu ocazia summit-ului G8 de la Sankt Petersburg, dacă România va adeara în 2007 sau dacă aderararea ar putea fi amânată. Mi-a răspuns simplu, în engleză: ”It is done!”. Decizia politică a fost de aderare a României și Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Domnul Orban a avut un rol strict tehnic. Citeşte mai departe.
