Un proces prea lung îţi poate aduce despăgubiri de 10.000 de euro

România se află pe al patrulea loc în topul plângerilor la CEDO, după Rusia, Turcia şi Ucraina, potrivit statisticilor oficiale ale Curţii. Pentrualte categorii de încălcări, Curtea acordă despăgubiri mult mai mici.

„De aceea, anul trecut, creşterea sumei de bani pe care statul român a datorat-o a fost cauzată de încălcarea dreptului de proprietate. Problema esenţială la Curtea Europeană este dată de încălcarea dreptului la proprietate, care reprezintă mai mult de jumătate din numărul total al condamnărilor,”a declarat Răzvan Horaţiu Radu, Subsecretar de Stat în Ministerul de Afaceri Externe.

Suma totală pe care statul român a trebuit să o plătească anul trecut a fost de 12 milioane euro.

„Suma reprezintă cheltuielile actuale privind susţinerea României în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Banii se vor plăti cu titlu de satisfacţie echitabilă, ca urmare a unei Hotărâri a Curţii Europene, într-o perioadă de trei luni de la rămânerea definitivă a Hotărârii.

 

De regulă, sunt plătite toate aceste sume de bani. În schimb, plata lor poate pune uneori probleme, deoarece depinde foarte mult şi de atitudinea reclamantului. Acesta trebuie să pună la dispoziţia Guvernului o serie de documente, pe baza cărora să se efectueze plata. Cu cât reclamantul este mai cooperant, plata se face mai rapid.

Toate aceste sume de bani sunt plătite, însă există şi situaţii în care Curtea stabileşte obligaţia de a plăti o sumă de bani ca o obligaţie alternativă la restituirea în natură. Dacă reuşim restituirea bunului în natură (sunt cazuri în care avem succes), nu se mai plăteşte suma datorată cu titlul de prejudiciu material.

Ministerul de Finanţe poate pune la dispoziţie date exacte cu privire la plata efectivă şi la suma totală care s-a plătit efectiv,” a declarat Horaţiu Răzvan Radu, subsecretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Potrivit acestuia, anul trecut, au fost 91 de cauze, în care Curtea a constat încălcarea dreptului de proprietate, care au dus şi la creşterea sumei totale ce trebuie plătită. De regulă se impune a fi achitată o sumă de bani, cu titlu de prejudiciu material, iar acesta încorporează valoarea imobilului care a făcut obiectul cauzei.

 

Problemele României sunt în special de natură cantitativă şi mai puţin calitativă.
„Cantitativă, în sensul că avem un număr destul de mare de plângeri şi de condamnări care privesc anumite grupuri de cauze”, a precizat Horaţiu Radu.

Numărul ridicat de plângeri se datorează lipsei de informare, neînţelegerea rolului şi competenţei CEDO şi celebritatea Curţii.

Suma cea mai mare pentru o cauză de încălcarea dreptului la proprietate, la care a fost condamnat statul român s-a dat printr-o hotărâre din iulie 2007 şi a fost de circa 2 milioane de euro.

„Suma nu a fost plătită, întrucât imobilul a fost restituit persoanei care a făcut plângerea. Astfel statul nu a mai trebuit să plătească. Curtea îţi impune: fie să restitui imobilul, fie să plăteşti suma de bani datorată cu titlul de prejudiciu material. Deoarece acel imobil se afla în administrarea RAPPS-ului, s-a dat o Hotărâre de Guvern şi imobilul a fost restituit în natură”, a afirmat oficialul MAE.

În urma hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului orice parte, atât Guvernul, cât şi reclamantul pot solicita, conform articolului 43 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale retrimiterea în faţa Marii Camere.

„Retrimiterea în faţa Marii Camere poate fi cerută de orice parte într-un termen de trei luni de la data Hotărârii unei Camere. Numai că, această retrimitere nu poate fi solicitată pentru orice motiv.
Ea poate fi solicitată doar dacă cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau dacă ridică o altă problemă gravă cu caracter general.
Nu orice solicitare de trimitere ajunge automat în faţa Marii Camere, există şi un complet de filtru, un colegiu de cinci judecători, care selectează aceste cereri şi acest Colegiu stabileşte dacă este sau nu sesizată Marea Cameră. În ultimii trei ani, din toate solicitările reclamanţilor, niciuna nu a investit Marea Cameră,” a relatat Subsecretarul de Stat MAE

Potrivit acestuia, în ceea ce priveşte Guvernul României, în trei ani, a avut, una sau două solicitări de retimitere la Marea Cameră, care nu au fost acceptate.

Cererile de retrimitere la Marea Cameră sunt admise destul de rar, deoarece Curtea ţine cont de jurisprudenţa sa.  „Jurisprudenţa în ceea ce priveşte România este destul de clară, este previzibilă. Avem câteva probleme cantitative pe astfel de cauze, iar jurisprudenţa ulterioară a Camerei este uşor de anticipat”, a adăugat Horaţiu Radu.

România se situa pe locul IV, în 2009, în procesele pierdute de la CEDO, din cauza problemelor care ţin de dreptul de proprietate, de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti şi de durata excesivă a procedurilor judiciare.

„Principalele probleme pe care le avem, ţin în primul rând de dreptul de proprietate, de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti şi de durata excesivă a procedurilor judiciare. Acestea sunt principalele trei grupuri de cauze pe care le avem în faţa Curţii Europene şi care generează un număr mare de plângeri şi chiar şi de condamnări, iar din numărul total de plângeri 97% sunt respinse”, a spus Horaţiu Radu.

Acesta a declarat că rezolvarea problemei dreptului de proprietate ţine în primul rând de implementarea măsurilor legislative, administrative şi bugetare pe care Curtea le-a recomandat. Acest proces este destul de amplu şi nu sunt măsuri care pot fi luate peste noapte, după aplicarea unei legislaţii timp de aproape 20 de ani s-au creat diferite categorii de proprietari, s-au creat diferite categorii de situaţii şi găsirea unui remediu unitar este foarte greu de realizat.

„Rezolvarea problemei dreptului de proprietate ar duce la o scădere a numărului de condamnări la Curtea Europeană şi implicit a numărului de plângeri împotriva României”, a relatat oficialul MAE.

Date MAE:

În anul 2009, Curtea a anlizat 4.247 de plângeri îndreptate împotriva României, dintre care:
– 3.948 declarate inadmisibile de un Comitet de 3 judecători (aceste cauze nu sunt comunicate Guvernului român, astfel că autorităţile nu au cunoştinţă de conţinutul lor);
– 81 de plângeri au fost radiate de pe rol ca urmare a procedurilor de înţelegere amiabilă sau ca urmare a declaraţiilor unilaterale formulate de Guvern;
– 31 de plângeri au fost respinse ca inadmisibile;
– 36 de plângeri au fost radiate de pe rol pentru alte motive;
– 153 de hotărâri care constată violarea a cel puţin un drept prevăzut de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (doar 3% raportat la numărul total de plângeri)
– Din numărul total de plângeri 97% sunt respinse;
– Suma totală care trebuie plătită ca urmare a hotărârilor care constată încălcarea drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană este de circa 12.000.000 euro.

Cauzele numărului ridicat de plângeri sunt: lipsa de informare, neînţelegerea rolului şi competenţei CEDO şi celebritatea Curţii.

În 2009:
– a scăzut numărul plângerilor şi ca număr de hotărâri care constată încălcarea a cel puţin unui drept, faţă de 2008;
– a crescut numărul de înţelegeri amiabile;
– a scăzut numărul de condamnări faţă de anul anterior;
– a crescut semnificativ numărul de cauze câştigate, datorită sistemului intern care a devenit mult mai funcţional raportat la standardele Convenţiei şi pe fondul întîriri şi specializării echipei.

Cauzele care atrag numărul mare de condamnări şi sumele mari de bani:
– dreptul de proprietate – art.1 Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie: 91 de hotărâri care au constatat încălcare acestui drept.
– Curtea a făcut o serie de recomandări cu privire la măsurile legislative, administrative şi bugetare care trebuie luate.
– încălcarea dreptului de proprietate duce la creşterea sumei totale, deoarece, de regulă, în cadrul prejudiciului material se contabilizează valoarea imobilului care face obiectul cauzei.
– dreptul la un proces echitabil – art. 6 din Convenţie – 72 de hotărâri care au constat încălcarea acestui drept ;
– 26 de hotărâri privesc neexecutarea hotărârilor judecătoreşti interne;
– 18 hotărâri privesc durata excesivă a procedurilor judiciare;
– 12 hotărâri privesc încălcarea principiului securităţii raporutilor juridice prin admiterea unor recursuri în anulare;
– restul pentru alte motive.

CEDO, partener de reformă:

Ca urmare a hotărârilor Curţii o serie de modificări legislative au asigurat compatibilitatea sistemului intern cu standardele Convenţiei:
– Arestarea preventivă, atribut al judecătorului;
– Insulta şi calomnia au fost abrogate;
– Dreptul la un proces echitabil s-a îmbunătăţit;
– recursul în anulare în materie civilă a fost abrogat, etc.

Provocările actuale ale CEDO:

Problema esenţială cu care se confruntă Curtea este numărul mare de plângeri din partea cetăţenilor statelor membre care-i îngreunează activitatea.

La 1 Decembrie 2009, pe rolul Curţii se aflau 117.850 de plângeri (Rusia 32.600, 27%, Turcia 12.800, 10,9%, Ucraina 10.100, 8,6%, România 9.750, 8,3%, iar Italia 7000, 5,9%).