Potrivit lui Lucian Anghel, agricultura românească ar putea hrăni aproximativ 80 de milioane de persoane, însă pentru acest lucru este nevoie de investiţii şi de implementarea unei reforme a terenului arabil care să facă agricultura locală mai competitivă.
Deşi este a şaptea ţară din UE în termeni de număr de locuitori şi a cincea în termeni de teren arabil, România înregistrează deficite la balanţa de produse alimentare, chiar şi în anii agricoli buni.
Problema este că marea majoritate a exploataţiilor agricole nu deţin utilaje agricole şi echipamente de irigaţii. De exemplu, în Franţa o exploataţie medie este de 32 de ori mai bine echipată decât în România. În plus, terenurile sunt fărămiţate, iar agricultura de subzistenţă şi semi-subzistenţă reprezintă cea mai mare parte din sectorul agricol. Potrivit Eurostat, terenul arabil al unei ferme din România este mai mic de cinci hectare, o zecime faţă de situaţia din Franţa, în timp ce micile ferme familiale (dintre care 45% aparţin unor persoane cu vârsta de cel puţin 65 de ani) lucrează 38% din totalul terenului arabil.
De asemenea, consumul de energie pe hectar în România este de şase ori mai mic decât în Franţa, în timp ce consumul de îngrăşăminte şi pesticide este la o treime faţă de nivelul din Franţa. Dacă se adaugă faptul că mai puţin de un procent din totalul exploataţiilor sunt gestionate de fermieri cu pregătire completă în sectorul agricol (faţă de 43% în Franţa), putem obţine o imagine corectă despre agricultura românească.
Un factor important care a limitat apetitul investitorilor străini au fost întârzierile înregistrate în unirea loturilor mici în suprafeţe mai mari, mai potrivite pentru o exploatare eficientă şi atragerea de fonduri europene. Reforma ternurilor şi investiţiile ar ajuta România să crească gradul de absorbţie a fondurilor comunitare într-un moment în care România a absorbit doar 25% din fondurile comunitare alocate pentru perioada 2007-2013.
Rezultatele ar merita eforturile. Anul trecut, România a recoltat nouă milioane tone de grâu, ceea ce o plasează pe locul 10 în lume. România are însă potenţialul de a deveni un jucător important pe piaţa producţiei de cereale din Europa, având capacitatea de a creşte de pe locul patru pe locul al doilea, după Franţa.
