Zilele trecute, una din televiziunile noastre de ştiri ne arăta pe ecran un soare portocaliu‑roşu aprins, cu titlul Apocalipsa Solară. Măi să fie, mi‑am spus, şi am ciulit privirea. Prezentatorii matinali ne‑au explicat că vin peste noi exploziile solare, cu un maxim prevăzut pentru 2013. Adică, se vor opri puţin sateliţii, avioanele vor zbura cu încetinitorul, iar oamenii vor deveni foarte nervoşi.
Cum, şi de această dată, sfârşitul lumii a fost amânat, am rămas doar cu gustul înveselit al unei erori suplimentare din seria „nici amantă, nici soţie“ şi „mici contra voturi“, a căror iminenţă nu poate fi niciodată suficient descurajată. Atâta doar că, în estimp, un satelit tocmai se prăbuşise pe pământ, lovind în cap, dar într‑un loc necunoscut, o persoană anonimă, avioanele continuau să cadă cu o rată de 1,7 pe zi, iar nervozitatea umană creştea, îndeosebi în balamucuri, cu un procent sporit, dar egal cu sine.
Capacitatea de a face ştiri de televiziune, în cunoştinţă de cauză, a scăzut, în schimb, mult sub nivelul însuşirii acelui american nevăzător, descris în ultima carte a lui Oliver Sacks, care reuşea să distingă pădurea de brazi de pădurea de fagi, doar în funcţie de zgomotul ploii care cădea, doar pentru el diferit, pe fiecare din ele.
Dar ce nu spun ştirile de televiziune din România despre viaţa noastră e de fapt mai apocaliptic, chiar dacă în doze mici şi suportabile, decât Apocalipsa însăşi, fie ea şi solară.
Bunăoară, ştirea anunţată de France 24, CNN‑ul francofon, potrivit căreia românii fără asigurări sociale vor fi trimişi acasă din Spania, în timp ce alţii oricum nu mai intră acolo, era însoţită de imagini cu romi din favelele de la marginea Romei. Se vedea cu ochiul liber că fancezii se pregătesc de propria lor măsură de epurare et(n)ică, la adăpostul fricii de criză.
Cum în Bulgaria a izbucnit o rebeliune antiţigănească nation‑wide, iar în România vor sosi sute de mii de naufragiaţi ai Europei comune, la fel de însemnaţi prin culoarea marginalizării agresive, şi dinspre ei spre majoritate, nu doar invers, atunci refuzul admiterii în Schengen va rămâne ca o picătură de apocalipsă solară într‑un ocean de neputinţă medievală.
Citește mai departe în MONEY EXPRESS comentariul lui Emil Hurezeanu
