Între mai puţină interdependenţă şi mai multă integrare, balanţa înclină spre prima variantă. O balanţă înclinată definitiv? Cu siguranţă, nu. Dacă nu există posibilitatea creării Statelor Unite ale Europei, conflictul intereuropean declanşat de criza zonei euro riscă să conducă la dezmembrarea Uniunii Europene sau chiar la confruntări militare.
Urgenţa problemelor necesită o analiză la rece, renunţarea la prejudecăţi şi la viziunile reconfortante, recurgerea la imaginaţie, dar nu pentru evitarea prezentului, ci pentru conturarea viitorului. Înainte de toate, orice proiect pentru Europa trebuie să treacă prin dezbatere publică şi să obţină consensul popoarelor europene, scriu cei de la Presseurop.
O Europă pentru europeni
Nu se mai poate construi o Europă pentru europeni. Ci europenii sunt cei care trebuie să decidă dacă şi eventual cum să construiască Europa. Intenţia fiind de a construi un subiect geopolitic suveran, un stat democratic european ale cărui frontiere şi instituţii trebuie stabilite. În mod concret, este necesară depăşirea actualei logici a tratatelor internaţionale. Până acum, statele membre au fost cele care au stabilit ce este şi, mai ales, ce nu este Uniunea Europeană, favorizând astfel dubla delegitimare a democraţiei: la nivel naţional, unde funcţiile parlamentelor sunt la minimul istoric, legitimitatea guvernelor este din ce în ce mai erodată, iar partidele sunt doar umbrele a ceea ce au fost; la nivel comunitar, cu o Comisie Europeană lipsită de credibilitate, mimând aparenţa unei puteri executive fără a se teme de ridicol, alături de un Parlament European ai cărui membri sunt aleşi pe liste, în funcţie de interesele naţionale, şi ale cărui prerogative sunt departe de cele pe care tradiţia occidentală le conferă adunărilor legislative.
De această conjunctură profită forţe politice antidemocratice sau de-a dreptul rasiste, care folosesc Europa ca sperietoare, în scopuri politice şi electorale. Idealul european, construit pe ruinele războaielor mondiale în scopul garantării păcii, favorizării progresului şi extinderii libertăţii, produce contraefecte. O denaturare a scopurilor: Europa minează valorile şi degradează bunurile pe care ar vrea să le protejeze. Pentru remedierea fracturii dintre interdependenţă şi integrare, pot fi găsite soluţii diverse. Însă, orice eventuală soluţie trebuie să fie supusă votului popular.
Necesitatea unui referendum
A venit momentul să îi întrebăm pe europeni dacă vor sau nu fuzionarea statelor. Prin referendum. Dar nu prin vreuna dintre nenumăratele consultări populare în care alegătorii unui stat sau altuia aprobă sau resping (în acest al doilea caz fiind chemaţi din nou la urne până la obţinerea consensului necesar) un tratat ilizibil şi care nu este citit de nimeni.
Ci, mai degrabă, un referendum la nivelul celor 27 de state membre UE – 28, de anul viitor –, organizat în paralel în întreg spaţiul comunitar şi în conformitate cu cele mai înalte standarde, fiind adresată întrebarea-cheie: „Doriţi sau nu doriţi un stat european format din toate ţările Uniunii Europene sau doar din unele (precizaţi care)?”.
Un referendum consultativ, cu siguranţă. Dar vocea sutelor de milioane de europeni ar avea un puternic impact asupra deciziilor liderilor politici de la nivel naţional. Oricare ar fi rezultatul, am face lumină asupra atitudinii cetăţenilor faţă de Uniunea Europeană.
Până acum, politicienii eurofili s-au ferit de un astfel de referendum ca de ciumă. Dar, de acum înainte, trebuie să fie clar că, dacă într-o zi vom reuşi cu adevărat să unim Europa pentru a o transforma într-un interlocutor democratic pe scena globală, acest lucru se va face doar pe ruinele europenismului. Din cauza reflexului benevol paternalist al europenismului, din cauza culturii sale profund elitistă, nedemocratică, la 55 de ani de la Tratatul de la Roma, nu doar că nu am unit Europa cu adevărat, ci trezim animozităţi şi eliminăm fundamentele liberale şi democratice ale naţiunilor europene.
Acest articol este un extras din capitolul „L’Europa agli europei”, apărut în raportul Nomos&Khaos 2012, al Institutului italian de cercetări Nomisma.
