Angela Merkel declara înainate de întâlnirea de săptămâna trecută că nu ar trebui să ne aşteptăm la ceva spectaculos. Deşi măsurile nu au fost spectaculoase şi nici capabile de a rezolva cu adevărat problemele, liderii europeni au arătat că sunt determinaţi să păstreze status quo-ul, chiar dacă mecanismele ce urmează să fie folosite mută răspunderea următoarelor bailouturi în spatele contribuabililor din ţările mai solide fiscal şi economic.
Băncile şi pierderile insignifiante
Germania a insistat ca noul bailout grecesc să includă şi implicarea sectorului privat. Aşa că bancherii s-au pus de acord să spună că vor contribui la noul pachet de salvare prin acceptarea unor pierderi de până la 21% din principal. Însă, dacă ar marca la piaţă deţinerile de obligaţiuni greceşti – sau irlandeze ori portugheze – ar suferi pierderi de până la 60%, chiar şi mai mult dacă s-ar îngrămădi toţi. Aşa că 21% e un haircut rezonabil din perspectiva băncilor, care au şi opţiunea – dat fiind caracterul „voluntar” al întregii operaţiuni – de a a aştepta maturitatea. Probabil că bancherii ştiu că în cele din urmă criza datoriilor suverane din Europa va exploda, aşa că încearcă să îşi reducă pierderile încă de acum şi unii dintre ei ies organizat din poveste, aşa cum face Deutsche Bank, care a tăiat cu nu mai puţin de 70% expunerea pe ţările PIIGS.
Includerea sectorului privat în această poveste aduce primul default al unui stat membru al Eurozonei, în timp ce datoria publică a Greciei ar ajunge de la nivelul total nesustenabil de 160% la cel la fel de nesustenabil de 140%.
Singura bucată din textul prezentat de liderii politici europeni care urma să încălzească sufletele investitorilor era că vor mai urma bailouturi care să le protejeze deţinerile.
Potrivit declaraţiei comune, Fondul European pentru Stabilitate Financiară (European Financial Stability Facility sau Fondul de bailout) urmează să fie folosit pentru intervenţia preventivă, în cazul în care state ca Spania şi Italia ajung să se împrumute scump. EFSF ar urma să facă achiziţii de pe piaţa secundară, urmând astfel să tragă în jos dobânzile. Dar pentru asta ar fi nevoie de foarte mulţi bani. EFSF ar trebui să ajungă la aproape 2.000 de miliarde de euro de la 440 miliarde cât este în prezent, şi cea mai mare cotă ar fi în spatele contribuabililor nemţi.
Deutschland über alles
Aşa cum am mai arătat, este în interesul Germaniei ca Zona euro să rămână în picioare. Prin faptul că ajunge să garanteze bailouturile toate ţărilor cu probleme din bani publici, Germania poate ajunge de facto la controlul finanţelor ţărilor cu probleme. Însă acest joc politic este periculos pentru că cetăţenii germani nu mai vor şi alte bailouturi şi se tem de transferul fiscal către ţările slabe ale Uniunii, iar în 2012 vin alegerile.
În consecinţă, guvernul conservator joacă dur. Ministrul german al finanţelor Wolfgang Schaeuble a declarat că măsurile anunţate la summit sunt extraordinare şi se referă doar la Grecia: „nu există un cec în alb” pentru achiziţiile de pe piaţa secundară. Potrivit altei declaraţii a oficialului german o ţară iresponsabilă fiscal „va trebui să renunţe la o parte a suveranităţii sale naţionale în favoarea Uniunii Europene“. Pentru ca al doilea enunţ să se adeverească, atunci Germania ar trebui întâi să salveze celelalte state de la faliment.
Ne-am întors de unde am plecat
Cert este că investitorilor nu le-a plăcut să audă asta. Aşa că situaţia s-a întors unde era acum o săptămână, înainte de marele summit în care Europa a pus toate armele pe masă.
Randamentele la obligaţiunile italieneşti la 10 ani au ajuns din nou la periculosul nivel de 6% (vârf la 5,98%, mai precis) iar cele spaniole la aceeaşi scadenţă au sărit la 6,1%, şi se îndreaptă spre 6,3%, nivel record la care au închis pe 18 iulie.
Mai mult, nici emisiunile de bilete de trezorerie de pe piaţa internă din cele două ţări nu au fost primite de investitori fără remuneraţii consistente, randamentele cerute de investitori ajungând la un preţ record.
După primul bailout european, cel al Greciei, lucrurile s-au calmat timp de o lună. Acum a fost doar o spătămână de relativ calm. Anestezicul e din ce în ce mai puţin eficient. Ce se va întîmpla când dobânzile de mai sus vor ajunge la fatidicul 7%, nivel de la care datoria nu mai este finanţabilă?
