În condiţiile în care este primul destinatar, dar şi primul emitent de investiţii străine directe din lume, Uniunea Europeană începe să se îngrijoreze asupra riscului unei mai mari deschideri a propriei pieţe, vizavi de ţările care nu respectă aceleaşi reguli ale jocului. Astfel, în condiţiile în care China a anunţat deja restricţii pentru a-şi proteja industria de potenţialele preluări din exterior, comisarii Michel Barnier (Piaţă Internă) şi Antonio Tajanji (Industrie) au cerut cerut preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso o dezbarere pe tema oportunităţii controlului investiţiilor străine, scrie presa franceză.
Menţionând că Europa rămâne “un spaţiu atractiv pentru capitalurile internaţionale” cei doi cred totuşi că ar fi “legitim să analizăm dacă nu cumva anumite investiţii străine au efecte negative” şi subliniază că dacă acestea se vor observa “ ar trebui să examinăm ce mecanisme şi ce criterii ar permite să le evităm sau să le minimizăm consecinţele”.
Niciodată nu s-a pus o astfel de problemă la Bruxelles, din moment ce Europa funcţionează tocmai pe baza liberei circulaţii a bunurilor şi capitalurilor. “99% dintre investiţiile străine sunt binevenite, rămâne problema restului de 1%” admit cei doi comisari. “Două aspecte trebuie să urmărim: regulile de reciprocitate şi investiţiile companiilor susţinute sau deţinute de state. Anumite ţări emergente, mai ales China şi Rusia, au liste lungi cu sectoare strategice protejate sau limitează achiziţiile de participaţii din străinătate” se arată în solicitare. Asta în condiţiile în care, de exemplu, intenţia de preluare a cunoscutului producător olandez de fibră optică Draka de către o obscură companie chineză a arătat vulnerabilitatea Europei în astfel de chestiuni.
Cei doi comisari se întreabă dacă nu ar fi utilă, pe lângă o armonizare a sistemelor de protecţie, şi un control la nivel comunitar. Astfel, dacă o companie cu o prezenţă semnificativă în mai multe ţări membre ale Uniunii este ţintă de preluare, această tranzacţie ar trebui investigată şi aprobată la Bruxelles. Şi acum, în tratatele Uniunii există prevederi care permit protecţia în cazul investiţiilor străine care ar putea afecta siguranţa blocului comunitar sau securitatea energetică. Mai mult, Tratatul de la Lisabona oferă Comisiei noi competenţe în negocierea viitoarelor acorduri cu ţări terţe referitoare la investiţii, dar Comisia nu a uzat încă de ele. Discuţiile cu Rusia, ţară în care orice deţinere mai mare de 10% dintr-o companie are nevoie de acordul prealabil al statului, s-au poticnit, iar cele cu China nici nu au fost demarate.
Cei doi comisari spun că, referitor la deschiderea pieţei europene, trebuie să existe o reciprocitate din partea celorlalte state referitoare la propriile reglementări.