Modelul alternanței face posibilă chiar o recoltă sensibil mai slabă, creând presiune pe alte sectoare pentru a compensa sub-performanța relativă a agriculturii.
Exporturile pot propulsa PIB-ul, dar având în vedere inerția zonei Euro, principala piață de desfacere, vor avea nevoie de ajutor din partea altor sectoare. Consumul intern, afectat de majorarea accizelor la carburant și de înclinarea redescoperită spre economisire, beneficiază de sprijin din partea cheltuielilor amânate pentru o perioadă de câțiva ani după criză, generând un efect de recul pozitiv, afirmă Claudiu Cazacu, analist-şef al XTB România.
Vinerea Neagră s-a terminat, urmează Black Friday
Inflația, instalată într-un interval mult mai „prietenos” și cu o predictibilitate în creștere, simplifică sarcina planificării pentru companii. Politica monetară a devenit mai stimulativă, cu toate că dobânzile real pozitive contrastează cu zona Euro, unde rata nominală a dobânzii se situează sub rata inflației.
România trebuie să evite însă derapajele fiscale dintr-un an electoral cu alegeri prezidențiale și europarlamentare. Orice mișcare greșită va fi rapid penalizată de deținătorii de titluri de stat, impregnând un trend ascendent pe dobânzi și negativ pentru moneda națională. De asemenea, calitatea activelor din sistemul bancar trebuie monitorizată cu atenție. În prezent, la nivel european, România e depășită doar de Grecia în privința creditelor neperformante. Restructurarea portofoliilor va permite în cele din urmă o reluare pe baze solide a creditării.
Economia României, legată financiar și comercial de zona Euro, are șansa să depășească și în 2014 avansul general al economiei regiunii monetare europene. Pentru atingerea unei rezultat robust, care să ajute la apropierea de nivelul de trai mediu din zona Euro, va fi însă nevoie nu doar de menținerea tempo-ului în 2014 chiar și fără spriinul agriculturii, ci și de instituirea unui avans „sănătos”, pornind de la investiții eficiente în infrastructură și consum în limitele avansului productivității, nu prin acumulare de datorie.
Imagini uimitoare cu fulgi de zăpadă surprinse de un amator rus
În ceea ce priveşte economia globală, FMI a prognozat, în raportul său din luna octombrie privind perspectivele globale, o creștere a acesteia de 3,6% pentru 2014, o versiune mai pesimistă față de estimarea de 3,8% din iulie, dar în avans față de cifra de 2,9% previzionată pentru 2013. Țările dezvoltate ar urma să contribuie semnificativ la impulsul de creștere, cu un avans de 2%, în accelerare notabilă de la ritmul de 1,2% de anul acesta. Pe de altă parte, Japonia s-a bucurat deja de fructele politicii monetare foarte relaxate, și poate încetini de la avansul de 2% din 2013 la 1,2% în 2014, în timp ce China continuă să „alunece” spre un ritm de creștere mai sustenabil pe termen lung, apropiat de 7%.
„În viziunea noastră, PIB-ul global ar putea avansa cu 3,4%, peste performanța din 2013, dar sub ritmul întrevăzut de FMI. Estimarea reflectă atât elanul în creștere al economiei americane alături de o revenire modestă în Europa, cât și încetinirea Chinei și Japoniei. În zona emergentă, în special India, Mexic și Brazilia, creșterile pot fi sub așteptări, fiind nevoie de ajustări structurale, care pavează drumul spre statutul de economii dezvoltate, dar care iau timp îndelungat. În același timp, chiar raportul FMI recunoaște că probabilitatea cea mai ridicată de intrare în recesiune – de aproximativ 30% – se află în Europa”, declară analistul şef al XTB România.
Întrebarea principală pentru economiile dezvoltate este însă dacă acestea își vor atinge limitele politicilor monetare stimulative în 2014. Obișnuite de ani buni cu măsuri neconvenționale în SUA, Marea Britanie și Japonia, piețele transmit o stare de calm și detașare în privința riscurilor. Indicele volatilității VIX este la valori asemănătoare cu cele atinse înaintea izbucnirii crizei financiare în 2007. Însă Rezerva Federală se îndreaptă spre „temperare”, însemnând reducerea treptată, până la oprire, a injecțiilor de bani nou-creați în sitem. Oprirea programului QE (quantitative easing) nu înseamnă, însă, și retragerea din sistem a cantităților uriașe (aproape 3 trilioane de USD) introduse după criza financiară. Banca Centrală Europeană, pe de altă parte, are în vedere găsirea de modalități creative pentru a sprijini companiile și cetățenii să acceseze credite și să accelereze investițiile și consumul, dincolo de canalul clasic al tăierilor de dobândă, aproape epuizat anul acesta.
Randament de 45% în plină criză
Cel mai important risc provine din apariția unor semne de supraîncălzire, fie în piețele financiare, fie în inflație, care să oblige băncile centrale să schimbe abordarea. O apăsare bruscă pe pedala de frână din partea Rezervei Federale ar avea repercursiuni asupra sistemului financiar și economiei globale în ansamblu. Scumpirea costurilor de împrumut ar îndepărta cumpărătorii de piața imobiliară și ar frâna consumul în SUA, transmițându-se ulterior lumii întregi. Ajustările din piețele financiare ar conduce la un sentiment de incertitudine, care ar prinde nepregătită majoritatea agenților economici.
Economia mondială are de evitat și alte riscuri pentru a își putea împlini întregul potențial de dezvoltare. Prețul petrolului este o variabilă importantă. În condițiile în care acordul cu Iranul conduce la o detensionare a investitorilor și politica monetară merge spre normalizare, ieftinirea carburanților ar putea acționa ca un lubrifiant pentru creșterea economiei mondiale. Totuşi, surse de conflict în Orientul Mijlociu, fie legate de relația Israel-Iran-Arabia Saudită, fie de intensificarea neînțelegerilor din Libia, pot readuce petrolul pe creștere. Efectul ar fi de micșorare a venitului disponibil și apetitului pentru consum în țările dezvoltate și emergente.
