Exclusiv MONEY.ro>> Negociezi bine? Atunci îţi poţi cumpăra o casă cu 20% mai ieftină decât preţul listat

Marius Iordache are 36 de ani, este căsătorit şi în curând va avea şi un copil. Locuieşte cu chirie în Bucureşti de 14 ani şi crede că a venit timpul să devină proprietar. De două luni caută intens un apartament cu două camere, pentru că, deşi i-ar plăcea o locuinţă mai mare, nu crede că şi-o poate permite. Nu este la prima încercare de a-şi cumpăra o casă în Capitală. În 2005 nu a reuşit să obţină un credit de aproximativ 30.000 de euro pentru un apartament de 90 de metri pătraţi din zona Doamna Ghica, care costa 45.000 de euro şi nu s-a „mulţumit” cu mai puţin.

Amânarea deciziei de cumpărare cu aproape cinci ani se poate traduce în cazul său prin două camere în minus şi 30.000 de euro în plus, în condiţiile în care ar perfecta tranzacţia la preţul de strigare.

Însă, cum negocierea este o practică des întâlnită pe piaţa imobiliară, Marius ar putea cumpăra apartamentul cu două camere din Tei „chiar şi cu 20% mai ieftin”, spune Ionuţ Avram, brokerul său imobiliar. Adică, pentru 60.000 de euro.

„Invariabil, vânzarea de locuinţe din România, a implicat întotdeauna şi procesul de negociere”, spune Ioan Roşu, directorul general al companiei imobiliare Apulum 94.

Piaţa imobiliară, pe care vânzătorii au deţinut monopolul câţiva ani buni, a devenit acum a cumpărătorului. În cazul locuinţelor de pe piaţa rezidenţială nouă, marja de negociere este limitată de costul construcţiei respectivului imobil, însă pe segmentul apartamentelor din fondul locativ vechi, lucrurile sunt net favorabile cumpărătorului.

Marja de negociere pe segmentul locuinţelor „second-hand” poate merge până la 10%, în perioade de boom, crede Ioan Roşu. Potrivit acestuia, media se situează între 5% -8%.

Dar în perioadele cu tranzacţii imobiliare foarte puţine, precum cea traversată în prezent de piaţa rezidenţială autohtonă, negocierea este esenţială încheierii unui contract de vânzare- cumpărare, astfel că aceasta urcă, în medie, cu 3%-4%. Astfel, maximul mediei de negociere pentru o locuinţă veche ajunge până la 12%, mai spune Roşu.

Există şi tranzacţii perfectate la preţul de stigare, însă ele sunt nesemnificative, spune Roşu. Însă, în acelaşi timp, preţul unei locuinţe poate să scadă în urma negocierii cu mai mult de 12% -13% în condiţiile în care pretenţiile vânzătorului vizavi de preţul cerut au fost exagerate.

De aceeaşi părere este şi Ruxandra Cleciu, managerul agenţiei imobiliare Neocasa, care spune că „preţurile au atins o cotă de normalitate”. În aceste condiţii, marja de negociere pe segmentul locuinţelor vechi este cuprinsă între 5% şi 10%, spune Ruxandra Cleciu.

În cazul imobilelor noi, dacă strategia oficială din ultimele şase luni a developerului a inclus reducerea preţurilor de listă, marja de negociere se situează în aceaaşi zonă, de 10%. Doar în situaţiile în care dezvoltatorul imobiliar a menţinut preţurile practicate şi în anii anteriori negocierea poate ajunge până la 20%- 25%, mai spune Cleciu.

„De la inceputul crizei imobiliare preţul de listă al apartamentelor noi a scăzut  în medie cu 15%. Peste această valoare, clienţii hotărâţi să cumpere mai pot negocia cu încă 10% sau/şi pot beneficia de bonusuri reprezentând locuri de parcare sau maşini.

În piaţa apartamentelor vechi, imediat după lansarea programului Prima Casa proprietarii s-au bazat pe entuziasmul cumpărătorilor, stopând scăderea naturală a preţurilor. Cu toate acestea, o bună parte dintre proprietari au acceptat negocieri de până la 20-25% pentru clienţii decişi să cumpere o astfel de locuinţă”, a declarat Răzvan Muntean, Manager General Imopedia.