Cum funcţionează parteneriatul dintre SMURD şi ambulanţă?
Cu serviciul de ambulanţă, la început, a fost mai dificil, dar legislaţia actuală, precum şi protocoalele de lucru s-au reglementat şi fac ca cele două servicii să se completeze. Astfel, relaţia dintre SMURD, care aparţine Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (pompierii), din cele mai multe puncte de vedere şi Ministerului Sănătăţii, din punct de vedere medical şi serviciul de ambulanţă colaboreză în mod eficient.
La un moment dat, SMURD-ul a fost văzut ca un sistem concurenţial serviciului de ambulanţă, însă nu este corect ca în cadrul sistemului public de intervenţie să creezi sisteme concurenţiale. Mai degrabă trebuie creezi sisteme complementare şi asta era idea: SMURD-ul să completeze sistemlul de ambulanţă. (…) Sunt servicii complementare.
Ce înseamnă SMURD acum, câţi oameni activează în cadrul serviciului şi care este modul de de finanţare în prezent?
SMURD-ul conform legii, art. 112 din legea 95, este definit ca un serviciu integrat fără personalitate juridică, care este în organigrama inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi concomitent în structura spitalelor de urgenţă şi autorităţilor publice locale, după caz. Adică, partea operativă, de intervenţii este la Ministerul de Interne, partea de terapie intensivă, partea de control al actului medical se află la Ministerul Sănătăţii.
Medicul, asistentul de pe maşina de terapie intensivă sau elicopter provin de la un spital şi intervin împreună cu structurile ministerului de interne. Acesta este SMURD-ul în final. În unele puncte SMURD este construit pe baza serviciului de voluntariat al pompierilor din serviciulul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă. (…) Acest mod de lucru a permis să avem echipaje în zone rurale care până la înfiinţarea acestora nu aveau nicio ambulanţă în apropiere, decât la 30 de km distanţă. Aceste maşini au între 600 şi 900 de intervenţii pe an. Au salvat vieţi deja.
Cum este finanţat SMURD-ul?
În primul rând nu se primesc fonduri de la Casa de Asigurări de Sănătate pentru SMURD. Casa de Asigurări de Sănătate finanţează în principal serviciile de ambulanţă. Bugetul de Stat al Ministerului Sănătăţii finanţează serviciile de ambulanţă şi SMURD-ul pe anumite cheltuieli. Restul cheltuielilor SMURD–ului sunt preluate de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Astfel, personalul paramedical este din cadrul pompierilor, combustibilul este dat de pompieri, întreţinerea ambulanţelor, care sunt achiziţionate în mare parte de Ministerul de Finanţe şi a maşinilor sunt finanţate, iarăşi, de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Cum funcţionează echipajele?
Când înfiinţăm echipajele, de regulă, nu trebuie să angajăm personal. Noi doar pregătim personalul existent la pompieri, iar o parte din aceştia acţioneză pe maşinile SMURD-ului. Ei sunt instruiţi la bază ca pompieri, însă au şi pregătire de personal paramedical, cum se întâmplă în afară. De exemplu: dacă la Bucureşti, pe zi, înainte să pornească SMURD-ul, erau 20, 30 de intervenţii srict de pompieri, de incendii şi de descarcerare, acum vorbim, pe zi, de peste 200 de intervenţii, dar fără o creştere mare a numărului personalului şi a costurilor. Da, creşte costul pentru că rulezi nişte maşini în plus, plăteşti combustibil…
Mai vin voluntari la SMURD? A crescut numărul lor în ultimul an?
Da. Avem judeţe care sunt pline de voluntari. Suntem tot timpul întrebaţi dacă primim voluntari. Da, primim voluntari şi la SMURD şi la ambulanţă. Clujul, Sibiul, Mureşul sunt fruntaşe în voluntari SMURD. Însă, Sibiul este în top, acolo studenţii alcătuiesc o componentă extrem de importantă de operare a SMURD-ului. Acelaşi fenomen se întâmplă şi la Cluj: pe maşina de reanimare găsiţi pe lângă medic, pompieri, întotdeauna veţi găsi un student sau doi studenţi de gardă, care vin benevol, fără să ceră niciun leu.
Ce costuri are SMURD pentru un transfer cu elicopterul al unui pacient în străinătate?
Nu transferăm pacienţi în străinătate cu elicopterul. (…) Nu este eficient ca elicoperele să plece din ţară pentru un transfer de lungă durată, acolo intră automat ideea de a utiliza un avion. Elicoperele SMURD nu încasează bani şi nu pot fi solicitate contracost, chiar dacă cineva vrea să plătească. Dacă cazul nu este justificat, legea nu ne permite să preluăm cazul respectiv. Elicopterele SMURD sunt destinate cazurilor vitale.
Donează lumea 2% din impozitul anual pe venit către Fundaţia SMURD? Câţi bani s-au strâns din donaţiile acestea şi cum sunt folosiţi aceşti bani?
Da. În 2006 s-a înfiinţat Fundaţia pentru SMURD, care avea ca obiect de activitate preluarea de 2% din impozitul anual pe venit, dar nu se limitează doar la atât. În ultimii doi, trei ani s-au făcut donaţii din partea Fundaţiei către instituţii publice. Fundaţia SMURD este independentă de instituţiile publice şi implicit de Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare. Este separată de SMURD. Fundaţia sprijină SMURD-ul. Nu este o fundaţie care coordonează sau conduce SMURD-ul. Este o fundaţie care colectează 2% şi donaţii din partea populaţiei. S-au strâns sume foarte mari din partea acestora. În ultimii doi ani s-au strâns cam 2 miliarde de lei vechi (2 milioane de RON). Este foarte important, pentru că s-au putut realiza multe. De exemplu: Numai din proiectele făcute în anul 2009 s-au cumpărat rezervoare de 15 tone în mai multe puncte, pentru a facilita modul de alimentare a elicopterelor pntru eficientizarea activităţii. S-a construit din sistem modular o bază aeriană, un punct de staţionare şi de lucru, al echipajului aerian SMURD Bucureşti, care nu avea aşa ceva şi stătea într-un loc total nepotrivit. S-a cumpărat un simulator pentru instruirea medicilor tineri, a asistenţilor şi a paramedicilor la Spitalul Floreasca din Bucureşti. Am participat, pentru prima dată, la un program de cofinanţare la fondurile structurale în judeţul Bihor, unde s-a construit un centru de pregătire transfrontalier în asitenţa de urgenţă şi operaţiuni speciale de salvare pentru salvamont, SMURD şi pompieri. Suma care a fost câştigată de la Uniunea Europeană trebuia să fie cofinanţată şi acest lucru l-a făcut Fundaţia pentru SMURD. Acesta este modul de corelare între Fundaţie şi SMURD, altfel nu există nicio altă relaţie.
Despre ce sumă vorbim?
La Oradea vorbim de 35.000 de euro, de exemplu. Dacă luăm în calcul sumele adunate în ultimii doi, trei ani din donaţii, pentru că am avut şi donaţii de la firme mari, unde menţionez: Vodafone, care a donat de două ori sume în valoare de 280.000 de euro (în total 560.000 de euro) pentru maşini: una de dezastre, una de comandă, care au fost date de către Fundaţie comandamentului pentru situaţii de urgenţe. Din banii donaţi anul trecut de EON s-au cumpărat peste o mie de echipamente de protecţie pentru personalul SMURD–ului. Mai pot menţiona Rompetrolul datorită cărora ajungem să avem 30 de tone de combustibil lunar, timp de un an pentru elicopterele SMURD-ului. Toate aceste exemple sunt o parte din activitatea în care este implicată Fundaţia pentru SMURD. Da, avem posibilitatea de a culege fonduri, să zicem, ba din 2%, ba din donaţii şi să le redirijăm către sistemul de urgenţă: fie către unităţile de primiri de urgenţe, care ne solicită acest sprijin, fie către unităţi SMURD din inspectoratele de urgenţe care doresc, la rândul lor, ajutor. Eu vorbesc în calitate de subsecretar de stat, dar şi în calitate de preşedinte al Fundaţiei. Este important să se înţeleagă acest rol de sprijin dat de Fundaţie.
Câte vieţi salvează un medic SMURD?
Trebuie menţionat faptul că se lucrează în echipă. Trebuie să ai spirit de echipă pentru a activa în cadrul SMURD-ului sau al ambulanţei. Nu se acţionează de unul singur, ci în echipă. Un echipaj de intervenţie poate să salveze mai multe vieţi pe zi sau poate să treacă o zi sau două să nu aibă nicio intervenţie. E foarte greu să contabilizăm numărul de vieţi salvate, pentru că de multe ori faptul că au ajuns devreme, previne o complicaţie. (…) Avem foarte multe exemple de oameni care au plecat în viaţă de la spital datorită colaborării între echipele de intervenţie.
În ce situaţii intervine SMURD?
Diferenţa dintre ambulanţă şi SMURD este că: ambulanţa intervine în situaţii de urgenţe şi consultaţii, iar SMURD-ul este restricţionat la intervenţiile de urgenţă. Adică când se bănuişte că o persoană este într-o situaţie de pericol, este inconştientă, la un accident rutier, o cădere de la înalţime, o electrocutare, dureri precordiale, un preinfarct.
Care este principala problemă cu care se confruntă serviciile medicale de urgenţă?
Principala problemă cu care se confruntă serviciile medicale de urgenţă este lipsa de personal, pe care nu putem să o ascundem, cauzată de criză. Lipsa de personal mai vine şi din nevoia de extindere, dar nu ai numărul de oameni pregătiţi necesari. Abia de la anul vom avea un număr mare de rezidenţi de medicină de urgenţă: 50-70 pe an. Acum suntem la 10, 20, 30 de rezidenţi pe an. Înainte de reforma în medicina de urgenţă, aveam o rată de părăsire a rezidenţilor de aproape 80% în cadrul specialităţii. Intrau 100 şi după 5 ani ieşeau 20. Acum s-a inversat fenomenul, astfel că avem o rată de părăsire mai mică. La ultima evaluare, rata de părăsire era de 20%. Sunt mai multe motive de menţionat: s-a umblat la salarizare şi s-au mai dat anumite beneficii, sporuri de risc pentru personalul serviciilor de ambulanţă, s-au alocat fonduri şi de aceea a fost mai tentant să rămână. Dar şi baza materială a fost un factor esenţial în reducerea fluctuaţiei de personal.
Care este salariul unui angajat SMURD?
Salariul unui angajat SMURD este similar remuneraţiei unui salariat angajat la spital sau la pompieri, depinde unde activează. Personalul medical obţine un spor medical, care este pe medie, pe unitatea sanitară, de 75%.
Cât costă întreţinera parcului auto şi a flotei?
N-am informaţii de acest gen. Dar o mare parte din maşini sunt în garanţie, de aceea costurile sunt mai reduse.
Cu ce probleme vă confruntaţi la serviciul de ambulanţă?
Serviciul de ambulanţă a suferit modificări serioase… în bine. Ne confruntăm în sistemul de urgenţă, în special, cu probleme de nerespectarea procedurilor stabilite în sistem, dar nu sunt foarte multe incidente de genul acesta. Dar a crescut calitatea serviciilor, datorită dotării cu tehnică performantă şi a introducerii unor cursuri de specialitate pentru medicii de pe ambulanţă. Mai lucrăm la eficientizarea intervenţiilor la nivel interjudeţean şi vrem să terminăm cu aceste limite administrative între judeţe. care au cauzat neînţelegeri.
Sunt cazuri în care ambulanţele ajung cu mari întârzieri la pacienţi, care este cauza?
Sunt cazurile de urgenţă, unde timpi de sosire s-au îmbunătăţit foarte mult pe plan naţional şi sunt cazurile de consultaţie şi transport, unde există încă întârzieri. Aici problema este dublă: 1 – încă avem exagerări în chemarea ambulanţei la unele cazuri care în mod normal n-ar trebui să vină ambulanţa la ele, ci trebuie să vină medicul de familie sau să meargă bolnavul la medicul de familie. 2 – încă există o lipsă de medici la ambulanţă care să acopere numărul cererilor de consultaţie în timp util. Dar este absurd să aştept abulanţa cu girofar la o consultaţie unde pacientul spune că-l doare capul. Aşteptarea asta din partea populaţiei trebuie să cadă. Pentru o cefalee, pentru o durere simplă, pentru o afecţiune ce nu denotă o urgenţă, vine ambulanţa să consulte pacientul, dar în niciun caz nu o să vină în 5 minute cu girofar şi sirenă, pentru că asta nu este o urgenţă. Este o consultaţie de urgenţă, aceasta înseamnă că a apărut ceva şi trebuie consultat, dar conform evaluării nu pune viaţa în pericol. Noi avem tot felul de codificari precum cod galben, verde samd, în funcţie de gravitate. Din păcate există şi întârzieri de o oră, o oră şi jumătate, la consultaţii. Se lucrează la acest aspect. Încercăm să găsim unele soluţii pentru a activa mai rapid maşinile de consultaţii, care există şi care sunt folosite foarte puţin, pentru că nu am reuşit să cooptăm medicii de familie să lucreze pe ele, dar avem alte soluţii pentru a scădea timpul de aşteptare la consultaţii şi să degrevăm ambulanţele de urgenţă de a face consultaţii.
Care este strategia pentru următorii ani? Aţi bugetat investiţii pentru anul acesta?
Există un proiect de dezvoltare şi reformă în sistemul de urgenţă, unde sunt bugetate achiziţii de ambulanţe, există intenţia de a se face acordul cadru pe o durată mai lungă de înlocuire a ambulanţelor achiziţionate până acum. Până acum sistemul era aşa: cumpăram un lot de ambulanţe la Ministerul Sănătăţii, în timp toate maşinile cădeau, lumea începea să urle: vedeţi am rămas fără maşini!.. şi iarăşi se făceau licitaţii pentru maşini şi aşa se mai cumpăra un lot de ambulanţe şi se mai mergea o vreme la fel. Aşa ceva s-a întâmplat de două, trei ori. Acum mergem pe altă idee: s-a cumărat un lot de 50-60% din parcul ambulanţelor înlocuit, mai vrem să înlocuim restul parcului necesar şi nu restul parcului ca număr pe hârtie. Ambulanţele din 2007 ar trebui schimbate în 2013…
Despre ce sume vorbim?
Simplu: o ambulanţă de intervenţie de tip B a fost cumpărată între 70-80 de mii de euro, cea de tip C ajunge la 100-103.000 euro, ambulanţele de transport sunt mult mai ieftine, la 30-40.000 de euro… Numai un echipament medical poate valora cât a costat toată maşina. Dacă iei un defibrilator foarte sofisticat, cu transmisii date cu tot, dacă îl iei la bucată poate să ajungă la 20 de mii de euro, dacă-l iei printr-o licitaţie deschisă, poţi să-l achiziţionezi la 60-70% din preţ.
V-aţi gândit vreodată să renunţaţi la SMURD?
Nu, nu renunţ nici la SMURD şi nici la medicina de urgenţă, în general. Eu consider că este un domeniu extrem de sensibil, extrem de important pentru o ţară care nu are un sitem de urgenţă puternic, care să intervină zi de zi, care să intervină când ai o calamitate este o ţară care nu are siguranţă. Când vorbesc de sistem de urgenţă, mă gândesc la sistemul medical de urgenţă şi la serviciul de intervenţii. Noi avem noroc că în România, totuşi, statul a dat o importanţă mare sistemului de urgenţă. Nimeni nu se poate aştepta la chestii spectaculoase peste noapte.
Vă este dor de perioada în care activaţi pe teren?
Mai fac gărzi neplătite, voluntar. Ies cu colegii din Mureş, la sfârşit de săptămână, cu elicopterul. Nu am renunţat şi cred că este foarte important că ştiu ce se întâmplă pe teren, pentru că dacă te rupi de ce se întâmplă pe teren, după aceea te rupi de realitate.
