Iată şi conţinutul scrisorii pe care am primit-o:
”Desi lungimea funiei este aceeasi cu inaltimea ghilotinei, onoarea trebuie sa redevina o virtute, sa-si recapete valoarea de piata; altfel, “oamenii de onoare” asa cum se autodenumesc mafiotii, vor ajunge sa fie mai numerosi decat oamenii onorabili.
Nu ma pot defini nici „om de onoare” si cu atit mai putin onorabil.Avionul care traverseaza Atlanticul imi creaza o ciudata senzatie de pace si liniste,toata lumea a adormit brusc lasandu-ma parca sa-mi hotarasc singur sfarsitul. Decizia finala e luata. As vrea sa fiu un razboinic Ronin dar nu sunt.Sunt singur si am nevoie de timp mai mult decat am nevoie sa traiesc. Am fost mereu in criza de timp , acum mai mult ca niciodata. Ma obsedeaza o fraza a lui Tudor Chirila de acum citiva ani:”Nu murim cand vrem noi”,dar oare putem muri cum vrem noi? As avea nevoie de cel putin doua luni pentru a asterne pe hartie tot ceea ce am trait , nu numai in ultimele patru luni ci mai ales in ultimii 51 de ani. Cand va izbucni scandalul toti ma vor acuza ca am fugit cu zeci de milioane de dolari in cine stie ce insula din pacific.
Am 2500 de franci , trei carti de credit care sunt blocate din lipsa de fonduri si un cont in bursa la GS de 10000 de euro cu care trebuie sa cistig ca sa reusesc sa supravietuiesc doua luni pentru a scrie.Moral sunt responsabil in totalitate de pierderile clientilor desi au semnat ca isi asuma riscul,dar oare moral sunt responsabil si de cistigurile de pina acum?Am fost mereu un luptator si cred si acuma ca lucrurile s-ar fi putut salva dar, mi-era imposibil sa-mi continui ipocrizia pentru a satisface o lacomie generala a clientilor,lacomie pe care am exploatat-o la maxim in demersul meu de a le castiga increderea si respectul.
”Ipocrizia e omagiul pe care viciul il aduce virtutii” – Francois de la Rochefoucauld
Am nevoie sa-mi spun adevarul ,sa-l urlu ,indiferent de ce se va intimpla dupa aceea.Inainte insa este impetuos necesar sa-mi recunosc greselile.Voi plati pentru ele cu demnitate.Soarta mi-a dat enorm pina acuma si e normal sa mi se ceara dublu,totdeauna platesti cu dobanda mare.
Am avut doi ani de gratie divina as putea spune.Tot ce am incercat in 2007 si 2008 mi-a iesit perfect.La sfarsitul lui 2006 am crezut ca sistemul financiar global se va prabusi cu o viteza ametitoare.Am actionat in consecinta.Am suferit pina la 1 noiembrie 2007 zi in care bursele americane au inceput sa cada ireversibil.In 2007 eram membru in CA al BVB si ma luptam cu toata lumea pentru a introduce vanzarile short si futures-ul pe indice,trebuia creata urgent posibilitatea pentru investitori de a se proteja impotriva unui crah.Nu am reusit.
Am demisionat si mi-am vindut actiunile lui Morgan Stanley pentru 10mil roni. La sfarsitul aceluiasi an am fost contactat de Marian Dinu(fost presedinte CRA sif4 ,fost presedinte Alpha Bank securities,fost atasat de atasat la ambasada Romaniei de la Moscova in vremea puterii populare si un „om de onoare”) si de Alexandru Elian (fost presedinte Delta Valori Mobiliare si el un „om de onoare” dar din partea lui Meyer Lansky).Cei doi vroiau sa scape de Stere Farmache si Dan Paul de la BVB si aveau nevoie de mine ca sa reusim un putch pentru a schimba conducerea si a face din BVB o bursa europeana.Am convocat AGA pentru revocarea CA , am strans voturile necesare (pentru a avea voturile lui Daniel Tepes a trebuit sa-i cumpar la pret maxim 10% din actiunile de la Sibex si asa am devenit actionar la Sibiu)si…… in momentul votului Dinu si cu Elian au votat contra mea desi ei au fost primii initiatori si ei pregatisera si documentele pentru AGA.
Tradare,tradare ….dar sa stim si noi. Din acel moment am inceput sa mint sau, daca vreti,sa coafez realitatea.E doar o precizare temporala, nu o scuza. Tot in 2007,2008 am iesit si din investitiile imobiliare atit cit am reusit sa vind,oricum cea mai mare parte. In toate afacerile in care am intrat am atras prieteni si cunoscuti. Aveam nevoie sa fac oamenii sa cistige pentru a fi adulat dupa aceea. Evident, tot ce s-a vandut din imobiliare in profit a fost partea clientilor (doar spusesem la tv ca trebuie vandut tot) ce a ramas a fost partea mea si o am si in ziua de azi. Multi din cei ce reclama pierderile de azi au castigat mult mai mult atunci ,dar au uitat.
Un client care castiga nu spune nici macar nevestei,cel care pierde te spurca in piata publica. Pentru a putea exploata lacomia ai nevoie de un raport cu banii de totala indiferenta. Nu am cumparat niciodata o masina mai scumpa de 30k euro, locuiam pina in decembrie intr-un apartament comunist de pe Dorobanti si de atunci intr-un alt simplu apartament de 2 camere. (apropos …mult vehiculata casa in Elvetia e cu chirie)Sunt si astazi convins ca singura avere pe care o poti lua cu tine oriunde e capul si experienta.Daca voi mai fi liber peste doua luni sper sa dovedesc din plin ce am afirmat mai sus. Citeste mai departe.
Citeste si
Cristian Sima. Viaţa şi ţeapa
