Din prima lună a acestui an structura coşului de gaze pentru România a înregistrat o schimbare importantă. Ponderea importurilor ruseşti s-a mărit cu 8 puncte procentuale, ajungând la o proporţie de 32% de la 24% în decembrie. Această ajustare a structurii coşului poate aduce şi o creştere a preţului gazelor pentru populaţie din cauză că gazele ruseşti sunt de circa două ori mai scumpe decât cele din producţia locală.
Explicaţia acestui fenomen ne-a fost dată de reprezentanţi ai Autorităţii de Reglementare în Energie. Anul trecut, timp de nouă luni, a fost în vigoare o ordonanţă a Guvernului care prevedea ca cei cu statut de consumatori întreruptibili trebuie să primească gaze doar din producţia internă, mult mai ieftine decât cele de import(165 de dolari pe mia de metri cubi faţă de circa 400 de dolari pe mia de metri cubi). Principalul beneficiar al acestei măsuri a fost sectorul chimic şi, în special, grupul InterAgro, deţinut de omul de afaceri Ioan Niculae care deţine şase combinate de îngrăşăminte din opt câte are România.
Cum Romgaz şi Petrom, principalii producători de gaze români, au fost obligaţi să le dea întreruptibilor atâtea gaze de câte aveau ei nevoie, cantităţile rămase nu au mai fost suficiente pentru furnizori. Mai ales că aceştia sunt obligaţi să depoziteze în cursul unui an cantităţi suficiente pentru sezonul rece în aşa fel încât indiferent cât de grea este iarna să nu fie probleme în alimentarea populaţiei. Astfel, furnizorii au fost obligaţi să bage în depozite mult mai multe gaze ruseşti comparativ cu alţi ani. „Dacă anul trecut proporţia gaze interne – gaze ruseşti din depozite era 65% – 35% în prezent este chiar invers: depozitele sunt pline în proporţie de două treimi cu gaze din import. S-ar putea ca o atare situaţie să aducă şi majorări de preţ. Furnizorii au şi ei dreptatea lor. Au vândut mai mult timp sub preţul de achiziţie al gazelor”, ne-au spus reprezentanţi ai ANRE.
Din punctul de vedere al lui Niculae, însă, furnizorii nu pot invoca faptul că au trebuit să stocheze gaze ruseşti pentru că gazele de la Romgaz şi Petrom erau date către combinatele lui. „Nu le-ar fi ruşine! Eu n-am primit nici 50% din gazele de care aveam nevoie tocmai pe motivul că trebuie să li se dea furnizorilor ca să depoziteze. Mincinoşi ordinari”, exclamă omul de afaceri. Acesta nu crede nici în scenariul scumpirii gazelor pentru că, deşi ANRE a stabilit proporţia gazelor de import pe ianuarie la 32%, iarna blândă din această perioadă va face ca, la sfârşitul lunii, procentul să nu fie mai mare de 27% apropiat de nivelul lui decembrie.
Pentru această lună furnizorii estimaseră o structură a coşului de gaze de 37%. ANRE le-a acceptat doar 32%.
Cei mai mari furnizori pentru consumatorii casnici sunt GDF Suez Energy Romania şi E.ON. Consumul României în această perioadă de criză este de circa 13 -14 miliarde metri cubi anual din care media anuală a gazelor de import este de 3 miliarde de metri cubi. Sectorul chimic este cel mai mare consumator de gaze din România, în afara populaţiei, cu 2,5 miliarde de metri cubi anual.
Preţul gazelor pentru populaţie nu s-a mai modificat de la jumătatea lui 2009. Anul trecut, fostul preşedinte al ANRE, Petru Lificiu, spunea că s-ar impune o creştere de tarife de 5,6% mult mai puţin decât 17% atât cât cereau furnizorii. Totul a rămas, însă, la nivel de vorbe.
