Cel mai rău le merge copiilor de la periferia marilor oraşe din ţările cu economii emergente. Acolo, rata mortalităţii infantile depăşeşte până şi cele mai sumbre bănuieli. În majoritatea cartierelor „rău famate” nu există apă potabilă, iar epidemiile fac victime cu repeziciune.
Mai toate familiile trăiesc clandestin în aceste cartiere mărginaşe şi pot fi alungate oricând, dacă mai-marii oraşelor decid să eradicheze sărăcia cu ajutorul buldozerelor. Conform UNICEF, în aceste zone, copiii comit infracţiuni începând de la vârsta de 13 ani. Violenţa, prostituţia forţată, bătăile şi violurile sunt la ordinea zilei.
În noul raport se mai menţionează şi situaţia copiilor străzii; un fenomen specific marilor oraşe, dar de care prea puţine comunităţi s-au interesat până acum. Mai ales în regiunile de conflict, mulţi dintre aceştia sunt răpiţi sau chiar omorâţi de către poliţişti sau grupuri paramilitare.
„În întreaga lume, tinerii şi copiii străzii au devenit o categorie marginalizată, scoasă în afara legii, predisupsă la droguri şi criminalitate măruntă; o categorie căreia oraşul nu-i mai acordă perspective de viitor sau de supravieţuire”, afirmă Albert Recknagel de la organizaţia „Terre des Hommes”.
În ţările emergente, pentru aceşti copii şi pentru familiile sărace este vorba numai despre lupta pentru supravieţuire. În ţările cu un nivel de trai decent sau chiar dezvoltat, copiii şi oamenii străzii sunt o categorie lăsată de izbelişte. În cazul copiilor, în planurile şi bugetele locale sunt menţionate cel mult aşa-numitele „Soft Issues”, cum ar fi jocuri sau activităţi sportive – critică Albert Recknagel.
