“Am facut deja doua investitii in IMM-uri din Polonia si suntem in negocieri avansate cu doua firme din Romania”, spune Cristian Nacu, managing partner al Enterprise Investors, firma care administreaza fondul Enterprise Venture Fund I (EVF I), cel mai mare fond de investitii regional dedicat IMM-urilor. Lansat in toamna anului 2008, EVF I este un fond regional cu o capitalizare de 100 milioane de euro, din care Romaniei ar trebui sa-i revina circa 20%.
Nacu spune ca actuala criza financiara nu a schimbat deloc planurile fondului in acest sector, spre deosebire de cel al companiilor mari, unde situatia economica foarte incerta face ca negocierile sa avanseze foarte lent, anul acesta. “Criza nu ne schimba planurile pe partea de IMM-uri. Sunt foarte multe oportunitati in acest sector”, spune Nacu.
“O variabila care s-a schimbat semnificativ insa este valoarea companiilor, indiferent de sectorul de activitate si de marimea acestora. In ultimele luni, ne-am revizuit politica de pret. Nu mai oferim aceleasi preturi ca anul trecut”, spune Cristian Nacu. Daca, inainte de aparitia crizei, majoritatea fondurilor de private equity cautau companii cu cifre de afaceri de peste 15 milioane de euro, de la sfarsitul anului trecut, unele dintre ele au decis sa acorde mai multa importata firmelor cu afaceri intre unu si cinci milioane de euro.
“Evident, din moment ce bancile nu mai sunt dispuse sa acorde credite pentru tranzactii, valoarea acestora va fi mai redusa in 2009”, spune si Mihai Sfintescu, Investment manager al 3TS Capital Partners, care administreaza mai multe fonduri de investitii in Romania.
Industria de private equity a aparut in Romania inca din anii ‘90 si a crescut, an de an, ajungand, in 2007, la un maxim de 476 milioane de euro, potrivit calculelor realizate de Asociatia de Investitii Private si Capital de Risc din sud-estul Europei (SEEPEA).
Anul trecut, tranzactiile de tip private equity au fost franate de asteptarile foarte mari ale intreprinzatorilor romani, cu privire la preturile cerute. Incepand cu prima parte a anului 2008, valorile firmelor romanesti au inceput sa scada insa, pe fondul declansarii crizei financiare internationale. Astfel ca, in prima jumatate a anului 2008, valoarea investitiilor de tip private equity din Romania a fost de aproape 200 milioane de euro, cu 25% mai mica decat in perioada similara a lui 2007. Cristian Nacu nu a dorit sa dea publicitatii sectoarele de activitate ale firmelor din Romania cu care EVF I este in negocieri. In Polonia, EVF I a investit intr-o firma de marketing direct (distributie de pliante prin posta pentru marile lanturi de retail, cum ar fi Auchan, Real sau Tesco) si intr-una din sectorul farmaceutic.
EVF I este finantat, in mare parte, de fundatia familiei George Kaiser, al treilea mare filantrop la nivel mondial, dupa fundatiile lui Bill si Melinda Gates si Warren Buffet, dar si de institutii financiare. Fondul cauta tranzactii de unul pana la cinci milioane de euro si cumpara numai pachete minoritare. Printre domeniile vizate sunt IT, telecom, retail, productie, servicii. “Mergem acolo unde sunt cresteri rapide si marje suficient de mari”, detaliaza Nacu.
Managerul spune ca, in acest sector, cererea de finantare a fost cu mult peste asteptari. La numai o saptamana de la lansarea fondului, Enterprise Investors primise deja aproape 20 de aplicatii de la intreprinzatori romani. “Se dovedeste ca, intr-adevar, nevoia era semnificativa pe segmentul acesta. Si suntem aproape singurii care facem, acum, asa ceva in piata. Aproape toate fondurile s-au orientat spre proiecte mult mai mari”, a mai spus Nacu. Poate cel mai bun exemplu de IMM dezvoltat cu ajutorul private equity este lantul de supermarketuri Artima, fondat in 2001 de intreprinzatorul timisorean Florentin Banu. In anul 2002, TBRF a cumparat un pachet minoritar in lantul de supermarketuri Artima, intr-un moment in care firma avea nevoie urgenta de lichiditati. In 2005, Artima a fost cumparata de un alt fond de private equity – PEF V – pentru ca, in 2007, sa ajunga in proprietatea Carrefour, cel de-al doilea retailer la nivel mondial dupa Wal-Mart.
Artima (supermarketurile au fost transformate in Carrefour Express) nu ar fi putut ajunge unde este astazi fara private equity. Florentin Banu povesteste ca fondul de investitii TBRF i-a dat “o mana de ajutor” cand Artima era la un pas de faliment. A fost o situatie win-win. Antreprenorul a castigat, pentru ca a reusit sa salveze firma cu ajutorul infuziei de capital, iar fondul de private equity, pentru ca si-a multiplicat de patru ori banii la exitul din 2005.
Un alt fond de private equity dedicat sectorului IMM-urilor a fost Trans Balkan Romanian Fund (TBRF), lansat in 2001 de firma americana Small Enterprise Assistance Funds (SEAF), cu o valoare de 8,5 milioane de dolari. Fondul si-a incheiat insa activitatea in Romania in vara anului 2008, vanzand toate participatiile din portofoliu.
“In Romania nu au existat suficiente fonduri de private equity dedicate IMM-urilor, tocmai pentru ca este o zona foarte riscanta”, a spus Mircea Jalba, managerul TBRF. Ba mai mult, el numeste sectorul IMM-urilor o zona minata, in care fondurile de investitii rareori se aventureaza. Cu toate acestea, in cei opt ani de activitate in Romania, TBRF a obtinut un randament mediu net al investitiilor de 40%, adica o multiplicare de peste trei ori a banilor investiti.
Si Dragos Rosca, CEO Gemisa Investments, unul dintre putinele fonduri de investitii din Romania care finanteaza afacerile aflate in stadii incipiente de dezvoltare, crede ca, in Romania, sunt putini bani pentru promovarea si sustinerea IMM-urilor. “Acesta este si unul dintre motivele pentru care, in general, Romania sufera la capitolul initiativa privata”, spune Rosca.
Fondul condus de acesta a fost lansat in 2004 de catre actionarii companiei farmaceutice A&D Pharma. Capitalul sau initial a fost de sase milioane de euro, acesta fiind suplimentat, in 2008, pana la 11 milioane de euro. Insa, spre deosebire de fondurile clasice dedicate IMM-urilor, Gemisa prefera sa cumpere pachete majoritare in firmele in care intra. La sfarsitul anului 2008, Gemisa avea in portofoliu zece companii – Gipo (magazine de produse de pescuit), Sport Distribution Group (importatorul marcii italiene de produse sportive Diadora), Optiblu (retea de magazine de optica), Miniblu (magazine de produse pentru bebelusi), Diagnosis (centru medical), Oxigen Plus (inchirierea de echipamente medicale), FMS (management auto), BIA (managementul resurselor umane), Simplu Credit (intermediere de credite).
Avand aceiasi actionari pe care ii are si A&D Pharma, o parte dintre firmele aflate in portofoliul Gemisa sunt fie spin-off-
uri ale distribuitorului de medicamente, fie businessuri din domeniul medical – vezi Optiblu, Miniblu, Diagnosis, Oxigen Plus.
“In 2004, fondurile destinate IMM-urilor erau mult mai mari decat in urma cu zece ani, iar astazi sunt, probabil, de cel putin zece ori mai mari decat in urma cu patru ani, cand Gemisa a inceput sa activeze pe aceasta piata”, spune Dragos Rosca. Nu este un secret faptul ca, atunci cand intra in actionariatul unei firme, scopul unui fond de private equity este sa vanda, mai tarziu, cu profit. Ce castiga insa un IMM daca accepta in actionariat un fond de tip private equity? In primul rand, prin vanzarea unui pachet de actiuni catre un fond de investitii, fondatorii unei firme pot face rost de lichiditati cu care sa accelereze dezvoltarea companiei. In al doilea rand, odata intrate in companie, fondurile de investitii aduc cu ele si o profesionalizare a firmei respective, noi proceduri de lucru, noi oameni si experienta pe piata.
“Fondurile de investitii care intra in companii pur antreprenoriale introduc disciplina corporatista”, este de parere Florin Andronescu, antreprenorul care a dezvoltat, alaturi de private equity, afaceri precum Flanco sau Credisson.
Dar schimbarile pe care le impun fondurile nu sunt intotdeauna usor de pus in practica. Intrarea fondului SigmaBleyzer in actioanariatul producatorului de lactate Covalact Sfantu Gheorghe a insemnat schimbari majore atat pentru mersul de zi cu zi al businessului, cat si pentru viata managerului companiei.
Fostului directorul general al Covalact, Ioan Balan, un manager de moda veche, i-a fost greu sa se obisnuiasca pana si cu noul tip de comunicare impus de fond.
“Eu lucrez foarte aproape de oameni… Nu-mi da e-mail, cand poti cobori doua etaje sa discutam si sa ne vedem in ochi. Eu sunt mai traditionalist”, povestea el intr-un interviu din primavara anului 2008, publicat in revista MONEY EXPRESS.
Orice fond de private equity face o selectie foarte stricta a companiilor in care cumpara actiuni. In primul rand, firma respectiva trebuie sa fie intr-unul dintre sectoarele vizate de fond. Pana la declansarea crizei financiare din toamna lui 2008, cele mai interesante sectoare economice pentru fondurile de private equity au fost cele legate de constructii, de serviciile financiare si de retail. Cum criza financiara a lovit puternic afacerile din aceste sectoare, si interesul pentru acestea al fondurilor de investitii s-a diminuat semnificativ.
Desi numarul fondurilor de private equity care investesc in IMM-uri este foarte mic, ele pot cumpara IMM-uri atunci cand au ca strategie consolidarea – adica achizitionarea mai multor firme dintr-o industrie fragmentata, urmata de fuzionarea acestora.
In al doilea rand, fondul analizeaza foarte atent indicatorii financiari ai firmei: valoarea cifrei de afaceri, ritmul anual de crestere a vanzarilor si profitul net. Fondul TBRF, de exemplu, avea un criteriu foarte clar atunci cand lua o decizie de investitii: sa fie primul investitor, pe o piata in crestere accelerata.
Dar, dincolo de sectoare de afaceri si cifre, poate cel mai important aspect pe care il are in vedere fondul ar fi intreprinzatorul si viziunea sa cu privire la afacerea pe care o conduce. Mai ales in cazul afacerilor mici, spun managerii de fond, calitatea antreprenorului este cruciala.
“Intotdeauna, in stadiile mai incipiente ale unei afaceri, prezenta intreprinzatorului este absolut cruciala. Ei sunt cei care au forta sa traga dupa sine toata organizatia, iar noi ne bazam pe asta”, spune Cristian Nacu.
Nu in ultimul rand, managerii de fond vorbesc si despre o “chimie” intre antreprenor si managerii fondului. “Pana la urma, relatia umana poate sa decida o tranzactie”, spune Radu Bugica, managerul fondului de tip private equity SigmaBleyzer. Tocmai pentru ca, in firmele mici, prezenta antreprenorului este mult mai importanta decat in cele asezate, fondurile de venture capital cumpara, de regula, pachete minoritare in firmele in care investesc.
SigmaBlayzer, de exemplu, fond de private equity ce nu are drept focus IMM-urile, are o cu totul alta strategie. “Indiferent de cat ar fi de interesant businessul, cumparam numai pachete majoritare”, spune Radu Bugica, managerul fondului.
