Hollande a preluat funcţia supremă în stat pe 15 mai, într-un moment de stagnare a creşterii economice şi al unui şomaj ridicat în Franţa, alături de anxietatea crescută asupra capacităţii Greciei de a rămâne în zona euro.
Încă din primele sale zile ca preşedinte s-a văzut o explozie de activitate, cu vizite la Berlin şi Washington pentru a-şi apăra poziţia în favoarea creşterii în zona euro şi a confirma planul său pentru o retragere timpurie a trupelor franceze din Afganistan.
Aşa-zisul „domn Normal” a câştigat de asemenea aprecierea publicului francez într-un moment de dificultate economică, prin reducerea salariului său cu 30 la suta şi promisiunea de a lua trenul pentru a se duce la întâlniri oficiale mai degrabă decât avionul prezidenţial, aminteşte Reuters.
Un sondaj efectuat de Ifop în perioada 18 – 25 mai arată că 61 la sută dintre alegători îi aprobă acţiunile de când se află la putere, al treilea start puternic înregistrat de un preşedinte francez după Al Doilea Război Mondial şi cel mai mare pentru un preşedinte de stânga.
Scorul său se situează chiar sub cel al lui Nicolas Sarkozy, ajuns la putere în 2007 cu un rating de 65 la sută, şi Charles de Gaulle, care a obţinut 67 la sută în 1959 şi 61 la sută în 1966.
Nou-numitul prim-ministru Jean-Marc Ayrault obţine 65 la sută în sondaj, făcându-l cel mai popular şef de guvern al ţării de la Al Doilea Război Mondial.
Scorul îi plasează pe socialiştii lui Hollande pe o bază puternică pentru alegerile legislative de la 10 şi 17 iunie, când ei vor să obţină din locurile unui partid conservator UMP divizat
de lupte intestine.
Cu toate acestea, Hollande se confruntă cu provocări majore pe scena internaţională, cu Germania opusă cu înverşunare ideii sale de a emite obligaţiuni în euro pentru a ajuta la stimularea economiei fără vlagă a Europei şi Grecia în stare să iasă din moneda unică, aminteşte Reuters.
O revizie contabilă completă a finanţelor franceze urmează de asemenea să fie finalizată
la sfârşitul lunii iunie şi orice surpriză neplăcută l-ar putea forţa să facă ajustări la promisiunile sale legate de cheltuieli din timpul campaniei.
