„Acordul nu a fost plănuit cu scopul de a susţine creşterea economiei, a fost conceput pentru a stabiliza o situaţie instabilă. Şi a avea stabilitate e o condiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru a obţine creşterea economiei. Deci trebuie să poţi stabiliza situaţia şi, într-adevăr, primele efecte pe termen scurt ale ajustării fiscale ar fi putut să încetinească economia. Efectele pe termen lung înseamnă să readuci încrederea în economie, îi readuci pe investitori, cobori ratele de dobândă, ceea ce va permite unele investiţii. Deci, pe termen scurt, plăteşti pentru acest efort, dar pe termen lung câştigi”, a precizat Franks.
Potrivit acestuia, există un decalaj între starea reală a economiei şi modul în care omul obişnuit percepe acest lucru.
„E un lucru obişnuit ca în ţările în care statistica arată reluarea creşterii economice, oamenii să simtă asta mai târziu. Şi explicaţia acestei atitudini este aceea că oamenii iau pulsul economiei în funcţie de propria lor situaţie: există mai multe locuri de muncă, sunt salarii mai mari, sunt semnale că situaţia s-a îmbunătăţit. De obicei, economia începe să crească înainte ca firmele să facă angajări. Şi pentru că noi încecrăm mai întâi să producem cu angajaţii existenţi, poţi observa doar în timp că asta se traduce prin crearea unor noi locuri de muncă la nivelul întregii economii. Şi de aceea este un decalaj de percepţie, şi asta nu se întâmplă doar în România”, a mai spus Franks.
România a agreat în 2009 cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi alte instituţii internaţionale un pachet de asistenţă financiară pe doi ani de aproape 20 miliarde euro. Până în momentul de faţă, România a primit 12,17 miliarde euro de la Fondul Monetar Internaţional, respectiv 3,7 miliarde euro de la Comisia Europeană şi alte 600 de milioane de euro de la Banca Mondială.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat luni că România nu va mai trage ultima tranşă de la FMI, în valoare de un miliard de euro, „întrucât rezervele sunt la un nivel suficient de înalt”.
