Hollande este deja cel mai nepopular președinte din istoria Franței, astfel încât nu riscă prea mult prin eliminarea unui adversar politic precum Montebourg, care este un reprezentant al școlii vechi și care are idei învechite. Printre altele, el s-a autointitulat „ministru al Învierii industriale”, scrie publicația „Zero Hedge”.
Problema pusă în fața președintelui Hollande și a oricăror eforturi de reformă, este că înlăturarea lui Montebourg, deși a fost o victorie pentru strategia economică, a fost totodată o pierdere în ceea ce privește capacitatea politică a președintelui de a se gestiona atât partidul său, cât și statul francez. De multe ori, scăpăm din vedere faptul că politica economică în lipsa sprijinului politic este ca și cum ai schia fără zăpadă: Politicile economice au nevoie să fie ancorate politic.
Ideile primului-ministru Valls sunt bune, însă acestea nu sunt suficiente pentru a opri „putrezirea Franței”, scrie Steen Jakobsen, de la Saxobank. Tot mai mulți analiști susțin că Franța nu are nevoie nici de nici o Bancă Centrală Europeană, care merge pe relaxare cantitativă, nici de expansiune fiscală. Nu numai că sunt niște strategii pe termen scurt, acestea sunt și greșite. Franța are nevoie de un nou sistem politic, de un nou regim fiscal, de un sector guvernamental mai suplu și de mai puține subvenții. Franța nu este o țară pierdută, este doar dezorientată și lipsită de scop.
„Franța este cel mai mare dusman al său. Ea crede în vechile virtuți și în ideile din trecut. Dirijismul, versiunea franceză a capitalismului socialist, nu a reușit”, spune reprezentantul Saxobank. În locul dirijismului este nevoie să apară un angajament puternic față de salariații săi puternici și bine instruiți. Franța are capacitatea de a inova și modul în care sunt sprijinite întreprinderile mici și mijlocii este printre cele mai bune din lume. Din păcate, politica fiscală, incapacitatea de a atrage capital și, mai ales, câștigurile mici din capital sunt un obstacol semnificativ la creșterea nou sau orice reforme.
Franța are nevoie de un moment Thatcher, cu un nou lider suficient de curajos pentru a fi ales pentru un mandat al schimbării. Este nevoie de un lider suficient de curajos pentru a dărâma un sistem politic care generează la nivel macro o societate elitistă cu prea multe stimulente pentru comportamente negative, care descurajează inițiativa privată, inovația și munca susținută. Cu sau fără Hollande, Franța încă nu pare să fie gata de schimbare. De aceea, este nevoie de o recesiune profundă sau chiar de o depresiune economică înainte de a vedea o schimbare reală. Schimbările reale pot rezulta doar dintr-o criză adevărată.
Vestea bună este că Franța nu a fost niciodată mai aproape de schimbare. Istoria Franței este plină de exemple de crize care conduc rapid la schimbări dramatice. De exemplu, atunci când regele Ludovic al XVI-lea și-a pierdut puterile monarhice în timpul Revoluției Franceze. El a moștenit o datorie de stat enormă și a încercat mai multe miscari politice, dar în cele din urmă criza l-a copleșit, iar el și subordonații săi din fostul regim și-au pierdut nu numai puterea, ci și viața.
Așadar, în concluzie, este momentul potrivit pentru o nouă revoluție în Franța, pentru revoluția franceză a secolului 21. Dirijismul este pe moarte.
