”Anii trec, eu îmi urmez calea și, chiar și la bătrânețe mă văd făcând același lucru, cu măsură, în limita bunului simț, până într-acolo încât să nu ajung penibil”, ne spune artistul într-un interviu sincer.
Probabil ca, odinioară, toată lumea fiind liberă în acestă zi, credeai că toată țara se bucura de ziua ta!
Nu doar că așa credeam eu, așa-mi spunea și mama. Eram fascinat de tot ce se-ntâmpla pe 23 august, cu paradele și cu toată povestea din jurul zilei respective. Astfel că, până pe la nouă ani, trăiam un vis măreț, fiind mai mult decât onorat că zeci de mii de oameni, prin oraș, mă celebrau pe mine. De atunci, mi-am zis că la un moment dat, ziua aceasta va fi însemnată, măcar puțin, măcar pentru o anumită categorie de oameni, prin mine. Nu cred eu foarte tare în coincidențe, dar totuși ziua asta însemnată mi-a oferit și ea un imbold în a urma traiectoria pe care am ales-o, în a crede cu ardoare și a munci pentru visele mele. Părul meu grizonat a strâns în el ani de chipuri, de împliniri și amăgiri, de succese și emoții, de tristeți și uitări și fără a sta pe gânduri, vă mărturisesc că sunt un om împăcat cu sine, cu ce a realizat, nefiindu-mi rușine cu nimic.
Împlinești o frumoasa vârstă, dar te bucuri și de o altă aniversare, 25 de ani de la debutul în lumea profesionistă! Îti mai aduci aminte de momentul când ai urcat pe scena de la Mamaia?
N-aș putea uita momentul meu de debut. Cântam cu mult înainte, la ”Cântarea României” sau la spectacole în zona mea, la Turda, dar la Mamaia a fost o stare diferită. Festivalul reprezenta o rampă de lansare, un fel de certificat al valorii, fie că te numărai sau nu printre premianți, pentru că era destul de dificil să ajungi acolo. Eu am cântat la interpretare, două piese în primă audiție, oferite mie de maestrul George Grigoriu, cel car e mi-era și profesor de canto. Întâmplarea nefastă a făcut ca în ziua mea de concurs să se stârnească o furtună puternică, ceea ce a făcut ca transmisiunea la televiziunea publică să fie oprită. Astfel că momentul meu nu a rămas impregnat pe peliculă, dar îl păstrez în suflet, mai ales că am căpătat experiență, iar de acolo, cumva, lucrurile s-au așezat diferit! Am muncit mult și mi-am dorit să evoluez, să-mi perfecționez glasul, să pot ajunge în fața oamenilor în varianta cea mai bună a mea! Am trecut diverse etape, firești, am luptat să dovedesc, am avut și suișuri și coborâșuri în acești ani, dar m-am menținut și am oferit publicului meu parte din ce însemn. Și am mai spus asta – cred că n-am realizat nici măcar jumătate din câte sunt în stare să fac, să creez, să dăruiesc!
Te bucuri de un capital de popularitate atât de mare, încât poți candida la locale pentru o funcție de primar. Te-ai gândit vreodată la asta?
Întotdeauna am fost apolitic și consider că fiecare, pe lumea aceasta, trebuie să facă ce știe mai bine. Suferim, într-adevăr, cu toții de impresia că ne pricepem la toate, dar lucrurile nu stau chiar așa. Nu doar că n-aș fi un politician pe măsura așteptărilor, ale mele cel puțin, dar n-aș putea renunța vreo clipă la principiile de bază care mă ghidează în viață și de la bucuria pe care o am atunci când sunt pe scenă. Iar eu nu am timp suficient să fac câte vreau acum, cu atât mai puțin într-o astfel de situație. Indiferent de cât de iubit aș fi de publicul meu, nu m-am folosit niciodată de popularitatea asta. Eu stau inclusiv la cozi, la magazine, în vamă și încerc de fiecare dată să nu epatez. Nu sunt mai presus ca nimeni și nici nu-mi doresc să fiu vreodată așa! Cred că popularitatea mea vine tocmai de la faptul că sunt onest și sincer și nu găsesc variante pentru a da bine undeva!
Ai realizat până la vârsta acesta nesperat de multe. În ce se concretizeaza avuția ta?
Mă simt, cu adevărat, un om bogat, din punct de vedere spiritual. Mă simt bogat știind că am putut aduce altora fericiri. Și nu-s citate astea, luate de prin cărțile de gândire pozitivă. Sunt satisfăcut de tot ce am realizat, n-aș schimba nimic și e o mare bucurie să știi că ai ajuns independent, din toate punctele de vedere, prin talentul pe care-l ai. Sigur că totul a implicat și implică multă muncă, dar nimic nu se poate clădi fără asta! Avuția mea stă în picturile care rămân în urmă, în tinerii pe care-i ajut, în concertele mele și în sufletele care-și găsesc alinare în muzica mea. Și da, în cele peste 600 de cântece, cea mai mare bogăție pe care o dețin.
Cea mai generosă campanie facută de un solist român, datorită invetiției tale, până în prezent, peste 200 de tineri talentati au fost premiati. Crezi că se va clădi, va rezista? În ritmul asta, pentru viitoarea generatie de artisti vei fi mai important decât Ministerul Culturii
Vreau să cred că pot fi în continuare un punct de sprijin pentru tinerii care au nevoie de-un imbold, de-o speranță. Nu o pot face, deși mi-aș dori, pentru toți. Dar proiectul meu „ART BY FUEGO” încearcă să se mențină și să ofere lumini și șanse. Am creat o comunitate și am ajutat nenumărați tineri care au făcut performanțe pe mai departe. Sunt extrem de mândru și onorat să știu că cei pe care i-am sprijinit sunt în activitate, câștigă premii peste premii, concertează și își aduc aminte, cât de puțin, și de mine. Încerc, ori de câte ori am ocazia, fie în online sau la televizor, în emisiunile mele, să-i și promovez și să le ofer posibilitatea de a se exprima.Nu aștept răsplată pentru asta și nici laude! Consider că e de bun simț, dacă pot, să ajut! Mai ales că eu nu am avut parte, când eram copil, de un astfel de ajutor! Cumva, fie că vrea cineva sau nu să recunoască, șansele noastre stau tot în viitor, în generația aceasta, de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să o creștem armonios!
Fuego la 44 ani: ”Singurătatea nu e compatibilă cu mine și nici n-aș putea funcționa cu ea alături”
De asemenea, prin colaborarile tale, ai readus la rampa floarea muzicii usoara de calitate. Practic ai prelungit viata acestui frumos gen național…
Nu mi-aș aroga mie acest merit! Eu n-am făcut decât să arăt oamenilor că au cu ce se mândri, că există melodicitate și valori, că avem un trecut glorios pe care-i păcat să-l aruncăm la coș de dragul schimbării. Nu trăiesc în trecut deloc, dar știu sigur că trebuie să mă raportez la el și să încerc să fac ca muzica ușoară românească, gen pe care-l cânt și-l reprezint, să nu piară!
Esti mereu înconjurat de oameni în emisiunea ta, la spectacole, și totuși, în viața ta privată stai retras, locuiești într-un loc ce preferi să-l păstrezi tainic, în mijlocul naturii. Iubești singuratatea?
Deloc! Nu sunt și nici n-am fost vreodată un singuratic, dar nici nu mi-a plăcut să ies în evidență cu lucruri care trebuie să rămână doar ale mele. Știu că atunci când am ales să apar în lumina reflectoarelor mi-am asumat și nu-mi mai aparțin în totalitate, dar chiar și așa, cu decență, prefer ca anumite lucruri să le păstrez doar pentru mine și să mă bucur de ele! Am dreptul acesta și cred că nu deranjez pe nimeni cu asta! Singurătatea nu e compatibilă cu mine și nici n-aș putea funcționa cu ea alături. Iubesc liniștea căminului meu, iubesc să pot crea și picta, dar mereu sunt conectat la viața palpabilă, la prieteni, la oameni dragi, fără de care n-aș putea exista!
