Autoritatea de reglementare în domeniul siguranţei nucleare a catalogat accidentul ca situându-se la nivelul 1 pe o scară a periculozităţii de la 0 la 7. Este prima dată după explozia reactoarelor când un incident este estimat oficial în Japonia.
Cantitatea de deşeuri nucleare care s-a înfiltrat în sol este estimată la aproximativ 80 de milioane de becquereli pe litru. Bălţile formate au un nivel al radiaţilor de 100 de milisievert pe oră, măsurat la 50 de centrimentri înălţime.
Aceasta înseamnă că într-o oră, o persoană este expusă la o cantitate de radiaţii egală cu doza maximă admisă pentru un muncitor dintr-o centrală nucleară, pe o peroadă de cinci ani.
Tepco a instalat sisteme subterane de îndiguire care să stopeze scurgerile de apă contaminată în Oceanul Pacific, care însă nu mai rezistă la depitul actual. Deşi a negat posibilitatea poluării masive a mediului marin, în această lună Tepco s-a văzut nevoit să recunoască că n-a putut opri complet scurgerile radioactive. Mai grav este că se aşteaptă ca acestea să crească în perioada imediat următoare.
Ministerul Afacerilor Externe din Coreea de Sud a anunţat oficial că a cerut Guvernului japonez să dea explicaţii cu deversarea apelor contaminate în Oceanul Pacific.
Spre deosebire de Cernobîl, unde reactoarele avariate au fost „îmbrăcate” într-un sarcofag de beton, la Fukushima fundaţia este fisurată, apa de răcire a combustibilului nuclear infiltrându-se în pânza freatică şi mai departe ajungând în ocean. Cantintatea estimată este de aproximativ 300 de tone. Riscul este ca în viitor cantitatea de apă să crească şi sa mai existe alte posibilităţi nedescoperite încă de poluare radioactivă a mediului.
