Cu câteva zile înainte de a trece prin România pe drumul de întoarcere din Turcvia spre Marea Britanie, Adrian Năstase, fost premier, a preferat să se împuşte în loc să facă puşcărie pentru fapte de corupţie. A ratat însă ţinta. Rănit la gât, a fost transportat la spital înfaşurat cu un fular Burberry care masca rana făcută de glonţ. De remarcat că autorul nu consideră importantă menţionarea lui Crin Antonescu şi a PNL, pe care-i asimilează cu PSD, derivat din fostul PCR.
În acest timp, Bucureştiul era în plin scandal provocat de descoperirea plagiatului făcut de premierul Victor Ponta în lucrarea sa de doctorat (85 de pagini copiate). Plagiatul este un păcat care a determinat şi demisiile preşedintelui Ungariei şi a ministrului apărării al Germaniei. După ce o comisie a Ministerului Educaţiei a confirmat munca de copy-paste a lui Ponta, comisia a fost dizolvată sub pretextul reorganizării, iar cei numiţi de noul Guvern l+au scos basma curată. Apoi a revocat controlul Curţii Constituţionale asupra hotărârilor Parlamentului.
Cu obstacolele juridice înlăturate, Parlamentul a trecut rapid la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, un adevărat Nemesis pentru Ponta şi convocarea pe 29 iulie a referendumului care să statueze demiterea lui sub acuzaţia că şi-a depăşit atribuţiile când a decis reducerea cheltuielilor bugetare. Parlamentul a modificat de asemenea legea referendumului prin extinderea timpului de votare până la ora 23, pentru a obţine prezenţa minimă le urne de 50% plus unul din electorat. Dacă USL va reuşi să atingă pragul minim pentru validarea referendumului, demiterea lui Băsescu este aproape sigură, măsurile de austeritate luate de acesta scăzându-i drastic popularitatea. Alţi lideri europeni au deplâns asemenea manipulări flagrante ale cadrului legislativ făcute pentru demiterea lui Băsescu. Cotaţiile acţiunilor româneşti s-au prăbuşit. Iar Ponta nici măcar n-a clipit.
Lupta politică din România a fost întotdeuna radicală, de tipul care pe care: gândiţi-vă la Nicolae şi Elena Ceuşescu, cel mai ciudat cuplu conducător din Europa fost comunistă, şi cum au fost executaţi în ziua de Crăciun în 1989. Adrian Năstase consideră că Băsescu este cel care a inventat acuzaţiile de corupţie la adresa sa. Ponta la rândul lui este convins că preşedintele a declanşat scandalul de plagiat la adresa sa. În schimb, suporterii lui Băsescu văd în arestarea lui Năstase o dovadă, că pentru prima oară, tribunalele şi-au căpătat independenţa faţă de puterea politică.
În tot acest scandal este dificil de dedus care va fi strategia guvernamentală în raport cu criza financiară. Ponta şi Năstase provin din organizaţii derivate din fostul partid comunist. Aceştia l-au înlocuit pe precedentul premier de centru-dreapta, Emil Boc, care a fost obligat să demisioneze pe fondul protestelor naţionale împotriva măsurilor de austeritate.
Prima întâlnire dintre guvernul Ponta şi oficialii instituţiilor finanţatoare internaţionale din aprilie a fost dură şi delegaţia FMI a fost pe punctul de pleca acasă. Când discuţiile au fost reluate, tonul a fost mult îndulcit. Oficialii guvernamentali au dat asigurări că România îşi va respecta întocmai angajamentele luate faţă de FMI.
România a fost lovită puternic de criză. Creşterea economică a scăzut de la 7% în 2008, la -7% anul următor. În efortul de a plafona deficitul, Executivul a redus în 2010 salariile bugetarilor cu 25%, una dintre cele mai dure măsuri luate în Europa. A tăiat de asemenea pensii şi a majorat TVA cu 5%.
România este un interesant caz de studiu în care FMI şi clientul său guvernamntal par a fi mai degrabă măcelari decât chirurgi în tăierile efecutate în numele politicii de austeritate. Majoritatea economiştilor sunt de părere că cele mai bune soluţii nu constau în majorarea taxelor care subminează creşterea economică. Nici în tăierile orbeşte a salariilor, a locurilor de muncă şi a bugetelor fără discernământ, ceea ce conduce la distribuirea neechitabilă a suferinţelor, reduce cererea şi pot diminua capacitatea de intervenţie a instituţiilor ai căror angajaţi şi programe sunt tăiate în mod aleator.
Dar combinaţiile din cadrul bugetelor centrale pentru a decide de unde poate fi tăiat excesul de osânză şi unde pot fi găsiţi muşchii instituţiilor statele necesită timp. Şi în mod special în cazul unor state precum România şi Grecia, ale căror rapoarte costuri-eficacitate pentru programele guvernamentale au fost negative, sau s-au menţinut la apropiate de zero.
De exemplu privatizarea. România are în jur de 1.000 de companii cu capital de stat care cumulează echivalentul a 5% din PIB în arierate. Aceasta este o frână importantă în calea dezvoltării economice. Guvernul este favorabil privatizării, însă până recent nu dispunea de o listă completă a acestor firme şi a conducerilor acestora. Aşa că ce să vinzi dacă nu ştii ce? Aşa că până la ambiţiosul plan de privatizare mai sunt multe lucruri de făcut.
În acelaşi timp deficitul bugetar trebuia redus rapid. Salariile din sectorul bugetar au fost reduse în 2010 – o lovitură dată consumului la un moment nepotrivit – dar 15% din aceste reduceri au fost refăcute anul următor. Aceasta a fost posibil prin politicile simultane de blocare a posturilor şi reducerea forţei de muncă ceea ce a diminuat nota de plată salarială. Toate tăierile salariile vor fi anulate în ianuarie anul viitor. Salariile bugetare au crescut rapid în ultimii ani, ceea ce l-a făcut pe Băsescu să spună în 2010: “Sectorul de stat este ca un om gras de 200 kg, care este cărat în spate de unul de doar 50 kg, care este economia reală”.
În prezent Guvernul spune că speră să iasă din criză prin reforme structurale, model aplicat cu succes de Polonia, care este o performeră economică a ultimului deceniu. “Polonia a ştiut să-şi folosească muniţia. Noi suntem în punctul unde era acum opt ani Polonia”, a spus Ministrul pentru mediul de afaceri Lucian Isar când l-am vizitat la Bucureşti. “Suntem un Guvern orientat spre afaceri, pro-business”.
Oamenii de afaceri cu care am stat de vorbă în capitală sunt sceptici însă că Ponta va face ceea ce promite. Dacă Executivul ar putea să se ţină departe de calculele politice, să simplifice sistmul fiscal şi să implementeze reformele structurale, atunci România ar putea să devină o putere regională.
În condiţiile unei lupte politice corp la corp purtată în noroi există un mare “dacă” lucrurile vor decurge în sens pozitiv.
