Potrivit Voice of Russia, noul gazoduct – căruia i s-a dat numele de „Gazoductul Islamic”- va trece prin Irak, Siria, Liban şi va ajunge în Europa pe sub Marea Mediterană, având ca sursă de bază câmpul gazifer South Pars din Iran.
Teheranul a sugerat că acest proiect îl consideră o alternativă la Nabucco, scrie publicaţia rusă. După semnarea memorandumului privind traseul Gazoductului Islamic, şeful companiei iraniene de gaz NIGG, Jawad Oji, ar fi declarat că rezervele de la South Pars se ridică la 16.000 de milioane de metri cubi de gaz, făcând din acest câmp o sursă sigură pentru livrări şi creând condiţiile realizării proiectului, spre deosebire de cazul Nabucco.
Oficialul iranian a mai spus că Turcia va fi un partener pentru Iran, Siria şi Irak în acest proiect, iar în această privinţă deja a fost elaborat un acord scris.
UE doreşte ca Nabucco să pornească din Turkmenistan, să treacă prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. La un moment dat, UE lua în calcul şi o eventuală sursă iraniană de alimentare a conductei cu gaz, însă anul trecut UE a renunţat la implicarea Iranului în proiect, ca o sancţiune pentru programul nuclear al Teheranului. Ca urmare, Iranul a decis să ia parte la un nou proiect.
În acelaşi timp, o conductă de gaz din Iran către Europa implică un mare risc, scrie The Voice of Russia, citându-l pe Konstantin Simonov, directorul Fundaţiei Naţionale pentru Siguranţă Energetică. „Toată lumea este conştientă de riscurile politice asociate cu Iranul. Se ştie că UE a introdus sancţiuni aspre, deci nu are rost să planifici la modul serios o conductă pornind din Iran. Mai mult, construcţia nu va începe niciodată, pentru că Iranul şi Siria nu au bani şi resurse financiare externe disponibile”, a arătat specialistul rus.
Costul estimat al acestui proiect este de 10 miliarde de dolari. În acelaşi timp, dacă ar fi realizat vreodată proiectul, Europa ar putea primi până la 40 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, ceea ce reprezintă cu 30% mai mult decât UE se aşteaptă să aibă prin Nabucco. Experţii nu exclud posibilitatea ca pe viitor acestui proiect islamic să i se alăture şi Qatarul. Prin urmare, dacă factorii politici ar fi ignoraţi, proiectul ar putea fi considerat promiţător, scrie The Voice of Russia.
Conducta ar urma să fie operaţională până în 2016, iar Iranul se aşteaptă ca acordul final să fie semnat până la sfârşitul acestui an. Şi capitalul privat este încurajat să ia parte la proiect.
Unii experţi văd în Gazoductul Islamic un rival al South Stream, conducta pe care Rusia intenţionează să o construiască pe sub Marea Neagră până în Europa, admite în final The Voice of Russia.
Proiectul Gazoductului Islamic este fezabil teoretic, dar e dificil de pus în practică. Conducta ar urma să treacă prin câteva ţări şi cu cât mai mare va fi numărul participanţilor, cu atât mai puţin realist este planul – o schimbare în situaţia politică a oricăreia dintre ţări ar putea periclita tot proiectul. Aceste ţări sunt Irak, Siria şi, posibil, Liban.
Şi South Stream trece prin câteva ţări, dar Rusia a semnat deja acorduri bilaterale cu Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia, Slovenia, Croaţia şi Austria pentru ca South Stream să treacă pe teritoriile lor. În afară de aceasta, proiectul preliminar pentru conductă deja a fost agreat cu majoritatea acestor ţări, deci Gazoductul Islamic nu este nicicum în competiţie cu South Stream, conchide publicaţia rusă.
