Denumirea exactă a conductei Nabucco a fost hotărâtă undeva în 2002, după ce membrii consorţiului de atunci au participat la spectacolul de operă „Nabucco”, de Giuseppe Verdi.
Din consorţiul Nabucco fac parte, în prezent, cu câte o parte egală de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Botaş (Turcia) şi RWE (Germania). Nabucco are scopul de a conecta şi valorifica rezervele promiţătoare de gaze naturale din Zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, cu pieţele europene.
Iniţial, cinci companii au semnat în data de 11 octombrie 2002 la Viena, un Acord de cooperare privind înfiinţarea unui „Consorţiu” în vederea efectuării unui „Studiu de Fezabilitate” privind crearea unei rute complet nouă de transport a gazelor naturale din zonele de producţie mai sus menţionate, prin construirea unei conducte pe teritoriul celor cinci ţări şi care să aibă ca punct de plecare graniţele Turciei cu Georgia şi Iran, iar ca punct final nodul Baumgarten din Austria (nod important în care sunt colectate gazele ruseşti care sunt tranzitate către vestul Europei. De asemenea, se va lua în calcul legarea la conducta de transport şi a altor surse de gaze disponibile din zonă, (Siria, Irak, Egipt ). Celor cinci companii li s-a alăturat şi RWE din Germania, în cursului anului 2008.
Începerea construcţiei pentru Nabucco, care ar trebui să ocolească Rusia prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, este programată să înceapă la sfârşitul lui 2010 şi ar trebui să se încheie în 2013. Costurile preconizate au crescut de la 7,3 miliarde de dolari la 12 miliarde de dolari, în prezent.
Lungimea conductei este de circa 3.000 km, din care 457 km vor trece pe teritoriul României.
Nabucco are o capacitate prevăzută de opt miliarde de metri cubi de gaz anual, ţările furnizoare urmând să fie în primă fază Azerbaidjan, Turkmenistan şi Kazahstan, ca mai târziu să fie luate în considerare şi Iran sau Irak, pentru ca Nabucco să ajungă la capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi.
Azerbaidjan, Georgia, Turcia şi Egipt au semnat în luna mai 2009 un acord privind grăbirea construcţiei de conducte din zonă, inclusiv Nabucco.
Problema finanţării proiectului Nabucco, ale cărui costuri aproape s-au dublat de la estimările iniţiale, va fi decisă în prima jumătate a acestui an, după cum a declarat directorul de proiect Reinhard Mitschek în cadrul unei conferinţe de la Baku, la începutul lunii iunie 2009, potrivit RIA Novosti.
„Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi-a dat deja acordul de finanţare a 25% din costul proiectului. Mai mult, ne-am adresat Comisiei Europene pentru a scuti 50% din taxele pentru statele de tranzit pe teritoriul cărora va trece gazoductul. De asemenea, a fost anunţată deschiderea ‘sezonului’ de umplere a conductei cu gaz”, a declarat el, referindu-se la oferte de participare la aprovizionarea gazoductului. „Deja au venit multe cereri din diferite ţări pentru aprovizionarea conductei”, a spus el atunci.
Mitschek a precizat că, pentru prima etapă, pentru ca proiectul să fie rentabil, sunt suficiente 8-10 miliarde de metri cubi pe an, apoi se intenţionează majorarea acestui volum până la 20 miliarde metri cubi şi ulterior până la 65 miliarde metri cubi.
Proiectul concurent Nabucco este gazoductul South Stream. Acest gazoduct ar urma să treacă pe sub Marea Neagră, legând Rusia de Bulgaria, de unde se va împărţi într-o aripă Nord-Vest spre Austria şi una sudică, spre Grecia şi Italia.
Surse diplomatice şi din domeniul energetic au confirmat vineri pentru NewsIn că acordul politic pentru construcţia gazoductului Nabucco se va semna la Ankara, în Turcia, pe 13 iulie, negocierile fiind încheiate în acest moment pentru proiectul european care ar urma să fie o alternativă la gazele ruseşti. Vineri dimineaţă, agenţia Reuters a publicat un material în care cita surse diplomatice din Turcia şi UE care au avansat această dată ca fiind cea stabilită pentru semnarea acordului interguvernamental.
