În fapt, scepticismul experţilor şi al unor politicieni din partidele de centru-dreapta nu e de dată recentă. Departe de a reprezenta vreo noutate, opoziţia faţă de ajutorarea fără limite a Greciei e veche. Ea s-a alimentat din prevestirile, mai degrabă sumbre, ale specialiştilor în finanţe şi economie, care, încă de la împachetarea primului colet, au tot avertizat că nu va fi posibilă scoaterea statului elen din impas, scrie Deutsche Welle.
Aceste avertismente n-au făcut decât să sporească în ultima vreme. Şi, fapt, semnificativ, au început să fie exprimate chiar de un membru al guvernului german, în speţă de ministrul de interne Friedrich, un membru al Uniunii Creştin-Sociale care a declarat la finele săptămânii că ar fi util să i se ofere Greciei stimulente astfel încât să părăsească de bunăvoie zona euro.
Întrucât a afirmat că trebuie să li se facă grecilor o ofertă pe care să n-o poată refuza, o sintagmă amintind de şantajul mafiot ilustrat de un celebru film despre Cosa Nostra, mafia italo-americană, ministrul de interne federal a amplificat criticile pe care oricum le-ar fi recoltat declaraţia sa.
Pe care ministrul german de externe, liberalul Gudio Westerwelle, a calificat-o de neînţeles, în măsura în care nici un fel de ajutoare pentru Grecia nu au cum să-şi atingă scopul dacă nu se bucură de credibilitate. Şi creştin-democratul Ruprecht Polenz, şeful Comisiei de Politică Externă a Bundestagului, a criticat declarţia ministrului de interne.
Angela Merkel explică ce are de făcut în continuare Grecia
Dar e clar că, în ciuda sprijinului acordat pachetului de ajutoare de o confortabilă majoritate a coaliţiei guvernamentale, ca şi de opoziţia de centru-stânga, ea reprezintă un larg curent de opinie în Germania. Iar argumentele scepticilor sunt clare şi greu de demontat.
Fiindcă, pe de o parte, Atena nu dispune de o economie competitivă, în stare să aducă bani la buget. Apoi, Grecia are cetăţeni prosperi care îşi scot banii din ţară, mai degrabă decât să plătească taxe.
Iar pe de altă parte, moneda euro nu e doar o binefacere, ci şi un blestem, în măsură în care îi împiedică pe greci să-şi devalorizeze moneda naţională, să-şi ieftinească astfel exporturile şi să-şi scumpească importurile, redevenind astfel o ţară competitivă pe plan global.
Iată de ce până şi un ziar de stânga, precum Frankfurter Rundschau concede că „nici al doilea pachet de ajutoare pentru Grecia nu va funcţiona. Fiindcă n-a fost iertată de suficiente datorii, reformele nu demarează, austeritatea o distruge şi n-are o monedă proprie care să-i învioreze economia prin devalorizare”.
Dar şi argumentele pentru continuarea susţinerii la nesfârşit a Greciei sunt tari. Un faliment al statului elen ar putea antrena consecinţe cu totul imprevizibile, nu doar în plan economic. Insolvabilitatea ar putea semna condamnarea la moarte a proiectului integrării europene, şi în orice caz, al unor viitoare extinderi a Uniunii Europene.În Bundestag s-au impus până acum constant deputaţii pe care aceste argumente în favoarea perpetuării solidarităţii cu Grecia nu-i lasă indiferenţi.
