Datorită viziunii sale complex-realiste a vieţii interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice şi burleşti, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieţii, nu a avut prea mult succes.
Din 1811 până în 1815, prin apariţia romanelor “Raţiune şi simţire”(1811), “Mândrie şi prejudecată”(1813), “Parcul Mansfield” (1814) şi “Emma”(1815), ea a avut succes ca scriitor. A mai scris alte două romane, “Mănăstirea Northanger” (scris între anii 1798 – 1799 şi revizuit mai târziu) şi “Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa în 1817, şi l-a început pe un al treilea (denumit eventual “Sanditon”), dar a decedat înaintea finalizării sale.
Născută ca cel de-al şaptelea copil din opt (a avut cinci fraţi şi o soră mai în vîrstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare şi unită aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane şi-a trăit toată viaţa în familia sa. La început educaţia şi-a primit-o de la tatăl şi de la fraţii ei, dar şi prin intermediul cititului. Educaţia sa formală a luat sfârşit când a părăsit şcoala Mânăstirii din Reading după un an şi jumatate, cu puţin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea “Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor şi Marianne.
