Criza din zona euro era inevitabilă, a apreciat el, din momentul semnării Tratatului de la Maastricht în 1992. David Cameron se complace în ‘iluzii’ dacă crede că Marea Britanie îşi poate croi din nou un drum spre creştere, mai spune Krugman, iar lui Gordon Brown ar trebui să i se ridice o statuie în Trafalgar Square pentru a-i mulţumi că a păstrat Marea Britanie în afara monedei unice.
”Ceva trebuie să se întâmple şi în final ar trebui să fie o ieşire a Greciei din zona euro. Aş fi uimit dacă va putea să continue mai mult de doi ani fără a ieşi. Aş fi uimit dacă ar face-o chiar un an. Evenimentul care va forţa o ieşire va fi atunci când Banca Centrală Europeană (BCE) va pune capăt creditării de urgenţă a băncilor greceşti. Nimeni nu vrea să facă acest lucru, dar la un moment dat numerele îl vor face inevitabil. Dacă aş fi un deponent grec aş încerca să transfer bani de la bănci, deoarece există o probabilitate rezonabilă ca, după un lung week-end, să constat că contul s-a transformat în unul nou în drahme valorând cu 50 sau 30% mai puţin”, a afirmat Krugman.
Întrebat dacă Greciei îi va fi mai bine afară din zonă, economistul american a apreciat că posibilităţile de redresare există dacă Grecia părăseşte zona. Unul din exporturile majore ale ţării este turismul. Grecia ar putea ieşi creând o scenă foarte urâtă timp de şase luni sau un an, dar după aceea există ”tone de circuite turistice” în care britanicii amatori de distracţii pot merge în insulele greceşti, spune Krugman.
”Sună groaznic, dar comparativ cu 50% şomaj în rândul tinerilor, poate că nu este atât de rău. Dar nu există nicio certitudine. Să spui că Grecia va merge bine în primii trei ani de la devaluare – nu ştiu acest lucru. Nu este ca şi cum Grecia s-ar afla pe o traiectorie sustenabilă acum”, subliniază Krugman.
Ar trebui ca restul lumii să se teamă de consecinţele unei ieşiri a Greciei? Economistul american crede că Grecia, în esenţă, nu contează decât în termeni de efecte în lanţ asupra zonei euro. Dacă iese Grecia, atunci se va şti că aderarea la euro este non-ireversibilă. Va exista apoi un efect asupra băncilor spaniole şi italiene. Acest lucru nu trebuie să conducă neapărat la o criză imediată, atât timp cât BCE este dispusă să furnizeze euro. Dar şi aici se pune întrebarea: unde este speranţa de redresare pentru aceste ţări? Şi ele se află într-o situaţie nesustenabilă exceptând situaţia în care are loc o schimbare de politică care să le ofere o speranţă rezonabila de recuperare într-o perioadă de cinci ani.
”Vom vedea oare, mai multă creditare BCE, plus mai multă politică fiscală expansionistă şi o direcţionare spre inflaţie mai mare? Sau va fi o ruptură completă a zonei euro? Ambele alternative sună imposibil, dar una dintre ele trebuie să se întâmple. Ce se va alege Germania, în final?, se întreabă Krugman.
În opinia economistului american, zarurile au fost aruncate iar actuala situaţie a fost în mare măsură sortită încă din momentul în care a fost semnat, în 1992, Tratatul de la Maastricht care a netezit calea pentru moneda unică. ”Practic, toată elita europeana a dorit asta. Poate că păcatul originar merge înapoi la Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului prima instituţie a unităţii europene din 1952]”, consideră Krugman.
David Cameron a afirmat că austeritate versus creştere este o alegere falsă. Solicitat să comenteze, Krugman a afirmat că este o opţiune. Poţi avea o politică ce este pentru austeritate mai târziu, dar expansiune acum, dar nu asta a vrut să spună premierul Cameron. ”Dacă guvernul se va alătura în reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat acest lucru va dăuna economiei”, consideră Krugman.
Întrebat dacă sprijină o reducere a TVA, aşa cum au propus laburiştii, Krugman crede că reducerile temporare de taxe ar putea fi ineficiente, deoarece ele vor fi economisite mai degrabă decât cheltuite. O reducere a TVA creează totodată aşteptări de viitoare inflaţie.
În ceea ce priveşte faptul dacă tipărirea de bani de către Banca Angliei va ajuta economia, economistul american spune că o politică prudentă ar fi bazarea pe stimul fiscal ca instrument principal, dar sprijinit de politica monetară.
Despre Paul Krugman ziarul The Independent scrie că blogul său de la cotidianul american The New York Times – pe care il foloseşte pentru a admonesta politicienii ‘mincinoşi”, elitele europene arogante şi nebunia economică în general – este unul dintre cele mai populare site-uri de pe web. Krugman are la fel de mulţi duşmani pe cât are admiratori, este imposibil să-l ignori, potrivit publicaţiei.
