Cu toate astea, aproape niciun ban din cei care ajung la guvernul grec nu e folosit pentru a plăti servicii publice, care au o importanţă vitală. Ce se întâmplă cu aceşti bani este că ei ajung înapoi în buzunarele troicăi, arată un material al The New York Times, citat de cnbc.com.
Ajutorul de 130 de miliarde de euro acordat de cele trei mari puteri finanţatoare, care ar fi trebuit să-i mai acorde timp de respiro Greciei, nu face decât să întreţină datoriile acestei ţări, în timp ce economia elenă e în continuare în agonie.
Poate că asta nu prea are sens din punct de vedere economic, însă e logic din punctul de vedere al politicii de eurofinanţare. La urma urmei, banii acordaţi de troică vin de la contribuabilii europeni, majoritatea dintre ei fiind îngrijoraţi de haosul politic care a afectat nu doar Atena, ci şi întreaga zonă euro.
Deşi nu fac decât să se plătească pe ei înşişi, membrii troicăi mai reţin, în acelaşi timp, şi alte fonduri menite să ajute guvernul grec. Săptămâna trecută, membrii biroului de la Atena însărcinaţi cu supravegherea fondurilor au anunţat că Grecia ar putea rămâne fără bani până în luna iulie. Dacă acest lucru se va întâmpla, Grecia nu îşi va putea plăti datoriile, cu excepţia celor către BCE, FMI şi UE. „Grecia nu va rămâne datoare troicii pentru că troica se plăteşte singură”, a declarat Thomas Mayer, Consultant Senior la Deutsche Bank din Frankfurt.
Folosind un sistem elaborat de plată care este creat aşa încât grecii să nu se poată atinge de bani, cei trei mari creditori virează acum bani Greciei. Banii rămân într-un cont pentru două sau trei zile, după care Grecia trimite finanţatorilor înapoi o mare parte din ei, sub formă de dobândă.
Aproximativ trei sferturi din datoria Greciei, respectiv 229 miliarde de dolari, sunt acum efectiv deţinute de unul dintre cei trei membri ai troicăi, potrivit estimărilor făcute de banca UBS. BCE, mai ales, este cea mai dornică să îşi primească banii înapoi, spune Mayer, care a urmărit evoluţia încasărilor. De asemenea, specialiştii cred că troica încearcă să pună presiune financiară pe Grecia, aşa încât aceasta să facă tot posibilul pentru a da înapoi nişte bani şi-aşa obţinuţi dintr-o economie care se degradează pe zi ce trece.
Un consilier guvernamental grec, care a cerut să rămână anonim, a spus despre troică: „S-au asigurat că suma acordată pentru cheltuielile obişnuite rămâne suficient de mică pentru a forţa Grecia să îşi crească încasările”.
Situaţia pare absurdă: autorităţile europene împrumută bani Greciei pentru ca Grecia să plimbe înapoi banii pe care i-a luat de la ele. „Dai banii sub formă de împrumut şi îi iei înapoi sub formă de dobândă”, spune Stephane Deo, reprezentant al băncii UBS, care mai susţine că aceste aranjamente sunt des întâlnite în cazurile în care anumite guverne nu pot să îşi plătească datoriile.
Asta se întîmplă pentru că un guvern nu intră în faliment la fel cum ar intra o companie; creditorii nu pot să renunţe la un guvern, să îl vândă şi să îşi recupereze o parte din bani. Aşadar, creditorii se asigură că guvernele cu probleme continuă să îşi plătească datoriile, chiar dacă asta presupune să le împrumute bani. Grecia a primit 177 de miliarde de dolari din mai 2010, din care două treimi s-au întors la troică. Doar o treime a fost folosită pentru a finanţa operaţiuni guvernamentale, iar din această treime doar o parte infimă a finanţat, prin proiecte, economia anemică a grecilor.
Totul ţine de managementul riscului. La urma urmei, troica vrea să se asigure că îşi primeşte banii înapoi. Cu toate astea, oricât de duri ar părea termenii de plătire a datoriilor, autorităţile europene sunt extrem de interesate să evite alte costuri, poate şi mai mari, care ar surveni dacă Grecia ar ieşi din zona euro sau ar intra în colaps.
Potrivit celor mai optimiste estimări, la anul Grecia ar putea ajunge în punctul în care încasările din taxe ar putea depăşi cheltuielile guvernului. Ajuns în acel punct, un guvern populist ar putea fi tentat să nu mai plătească ratele împrumuturilor pe care le-a primit şi să îşi încerce norocul de unul singur, în afara zonei euro, fără a mai duce în spate şi povara plătirii dobânzilor.
Pentru a preveni această situaţie, troica merge pe ideea că e mai bine să ajute Grecia să îşi plătească datoria cât mai repede.
