Deja America, epicentrul seismului financiar din 2007, e în al șaptelea an de creştere economică – perioada de expansiune e cu un an și jumătate mai lungă decât media de la ultimul război mondial încoace. Maximul a fost de doar 10 ani. Dacă nu se va bate acum un record, mai rămân trei.
Finanţiştii guvernelor lucrează deja la un plan B, doar că planul B din ultima criză a consumat mai toate gloanţele – ţările bogate au datorii publice mai mari ca oricând, dobânzile sunt la minime istorice, iar bugetele statelor, de cele mai multe ori, sunt deja pe deficit. Zona-tampon a scăzut, iar posibilitatea de a amortiza o lovitură financiară e mult mai mică decât la ultima criză.
Astăzi economia globală e ca un vas de croazieră cu nicio vestă de salvare la bord – aceasta este concluzia unui raport recent al bancherilor de la HSBC. Puse în faţa unei crize, guvernele lumii s-au obişnuit să injecteze sume uriaşe în economie prin tipărirea de bani și scăderea dobânzilor pentru a stimula creditarea. În prezent însă, se întrevăd limitele acestei politici. În clubul ţărilor bogate OCDE, datoria publică este în medie 80% din produsul intern brut, în urcare abruptă faţă de 2007 când media era de 53% din PIB. Unele ţări deja datorează mult mai mult decât produc. Mecanismele de apărare ale guvernelor sunt suprasaturate şi adesea nici spaţiul fiscal nu e prea mare.
