Decizia de a sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost luată după ce Corpul de Control al primului-ministru a constatat o serie de nereguli legate de acesastă avizare.
Inspectorii au arătat că, la 23 mai 2012, între Ministerul Sănătăţii şi firma Adi Com Soft SRL a fost încheiat un contract de furnizare a unui program informatic de contabilitate la nivel central, în valoare de 78.120 lei, iar ulterior, în februarie 2013, furnizorul a transmis ministerului o ofertă prin care a propus punerea la dispoziţia acestuia, gratuit, a unui număr de 300 licenţe pentru un program similar, dar destinat instituţiilor din subordinea ministerului.
Potrivit propunerii, toate aceste instituţii urmau să utlizeze programul, dar în baza unor contracte de mentenanţă la 15 februarie 2013, între minister şi furnizorul privat a fost încheiat un protocol prin care instituţiilor respective să le fie pus la dispoziţie programul informatic, protocol semnat de către ministrul de resort, Eugen Nicolăescu. În document nu au fost precizate condiţiile concrete în care urmau să fie utilizate licenţele gratuite.
Firma a propus încheierea unor contracte de mentenanţă, dar ministrul nu a şi-a exprimat acordul, deoarece protocolul nu a cuprins clauze referitoare la încheierea unor astfel de contracte.
Invocând necesitatea aplicării acestui protocol, directorul Direcţiei contabilitate şi patrimoniu din Ministerul Sănătăţii a transmis o adresă în care arată că ministerul „a luat decizia adoptării unui sistem unitar de contabilitate la nivel întregii structuri”, fapt care nu corespunde însă adevărului, deoarece conducerea ministerului nu luase o decizie în acest sens, ci doar de primire gratuită a licenţelor, lăsând la latitudinea fiecărei instituţii opţiunea e a le folosi sau nu.
Prin aceeaşi adresăm directorul a dispus ca licenţele să fie utilizate în baza unui contract de mentenanţă încheiat cu această firmă. Acelaşi director a transmis în adresă că între minister şi furnzior s-a decis ca valoarea serviciilor de mentenaţă să fie cel mult egală cu valorile plătite pentru servicii similare.
Inspectorii consideră că această faptă poate fi una de natură penală, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.
